Meseria de țăran are haine noi

• pentru populația din mediul rural sînt recunoscute oficial 48 de meserii • în județul Bacău, jumătate din populație își duce traiul în acest mediu • nomenclatorul oficial nu recunoaște meseriile intelectualilor satelor ca făcînd parte din acest mediu

Pălmașii din lumea satului – țăranii, așa cum îi cunoaștem de cînd sunt -, au fost înrolați în nomenclatorul oficial al meseriilor din România în cinci categorii, care îi diferențiază după preocupările lor de bază. Noul nomenclator – aprobat imediat după Recensămîntul populației din anul 2002 – face deosebirea între agricultori și lucrătorii calificați în agricultură, silvicultură și pescuit, avînd în vedere că odată cu înregimentarea în structurile Uniunii Europene tot neatul va trebui să aibă o identitate și din punct de vedere profesional. De cîțiva ani, statul face eforturi materiale pentru a pregăti gratuit populația din mediul rural, în speță pe toți cei care practică o meserie agricolă. Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Bacău (OJCA), de exemplu, primește la cursuri cu durata de trei-patru luni circa 250 de oameni pe an. Deși nu toți cei care își duc traiul la țară au acum nevoie de patalama pentru a atesta că este calificat… agricultor, cei mai tineri, și nu numai, au început să înțeleagă că în curînd nu vor mai putea ajunge cu niscaiva produse agricole pe piață dacă nu dovedesc că au fost școliți special în meseriile lor. La OJCA Bacău au fost și vor mai fi pregătiți legumicultori, crescători de animale, morari, tractoriști și mecanici agricoli, pomicultori etc. Dintre cele 48 de meserii din nemenclatorul oficial, aproape toate se regăsesc în județul Bacău, la o populație ceva mai mare de 380.000 de oameni. Dintre aceștia, în nomenclatorul meseriilor rurale nu au fost incluse, însă, cele ale intelectualilor satelor – învățătorii „de țară”, profesorii, preoții, dar și inginerii, medicii umani și medicii veterinari, considerați în elita meseriilor din toată lumea. Dinamica dezvoltării economico-sociale a adus, însă, în sate, și alt fel de meserii, precum cea de asistent social. Fiecare își are locul ei, în același nomencaltor general. Ceea ce nu se mai regăsește, în acest context, este meseria de tractorist, de mecanizator sau celelalte asemenea. Poate și unde la noi se ară acum mai mult cu calul sau cu vaca.

Crescător de animale – meseria cu cele mai multe variante

Bogată în valențe prin specificul ei, meseria de crescător de animale nu mai are conotații de „zootehnist”. Îi știam pe ciobanii care mînă turmele de mioare „ciobani”, dar nomenclatorul face o deosebire clară: la stînă lucrează și oieri – probabil un grad mai mic în ierarhia afacerii. Pe statele de plată sau pe certificatele de pregătire profesională vom găsi, astfel, 15 nume de meserii, unele cu nume pretențioase, precum „crescător – îngrijitor de animale domestice pentru producția de lapte și carne”, dar și „lucrător calificat în creșterea animalelor”, pur și simplu. Alți lucrători sînt ultraspecializați, ca tocătorii de furaje, fazanierii, sericicultorii, apicultorii sau herghelegiii. Evident, specific județului Bacău ar trebui să-i luăm în calcul mai serios pe crescătorii de păsări.

La fel de numeroase în listă sînt, însă, și meseriile lucrătorilor forestieri. Tot 15. Așadar, pe Valea Muntelui ar trebui să ne întîlnim frecvent cu cioplitorii în lemn, carbonitorii, fasonatorii mecanici (de cherestea) – la atîtea gatere pornite din 1990 încoace, dar și cu „muncitori pe plantații și amenajare zonă verde” ori cu drujbiști, pepinieriști sau protecționiști silvici. Prin zona Dărmănești – Comănești, poți vedea la lucru preparatori de mangal, dar mangalizatori.

Arboricultorii și ciupercarii – meserii venite parcă de la începutul lumii

Țăranul cu sapa în spinare a redevenit, în ultimii 15 ani, simbolul agricultorului român. Conform normelor europene el ar purtea fi trecut în catastife ca simplu agricultor, probabil. Dacă are în grija diurnă grădina de legume din Răcătău, se va numi, firește, legumicultor. Iar dacă nimerește în curtea vilei vreunui potentat al vremii, care și-a ridicat palat tocmai în satul lui, la poale de deal ori de munte, se va numi grădinar, iar dacă dovedește ceva talent deosebit poate fi chiar florar-decorator ori peisagist floricultor. Dacă nu, simplu floricultor. Pentru alții, însă, policalificați, s-a rezeravat eticheta de „lucrător calificat în culturi de cîmp și legumicultură”. Au fost păstrate și denumirile meseriilor tradiționale – de pomicultori și viticultori, dar acum avem de a face și cu arboricultori și… ciupercari, vizavi de priceperea unora de a face treabă bună în crescătoriile de ciuperci, de exemplu.

În cazul pescarilor (și cît luciu de apă are județul Bacău, dar și întreprinderi specializate în exploatarea acestuia!), imaginația celor care dau nume meseriilor a fost ceva mai săracă. Doar despre unii se spune că ar fi „lucrător în culturi acvatice”, pentru că despre toți ceilalți se spune că sînt pescari sau piscicultori – ceea ce e deja cunoscut. Iar despre vînători – doar așa cum se citește. Pentru că vînătorul e vînător, în fața oricărui fel de vînat. (Petru DONE)