■ Nicolae Puiu, fostul președinte al clubului, crede că dezinteresul pentru fotbal a condus la situația actuală de criză
„Cu un ochi ar trebui să rîd, însă plîng cu amîndoi”, sînt vorbele de început ale fostului președinte oneștean Nicolae Puiu. Își aprinde o țigară, și va fuma una de la alta cît timp vorbește despre echipa pe care a dus-o pînă în Divizia A. Își spune pe șleau părerea: „cei care au putere financiară sau care au responsabilități de o altă natură ar trebui să se implice, pînă nu este prea tîrziu. Să readucă frumuseațea și imaginea fotbalului pe care eu le-am creat cu prea multe sacrificii cîndva. Oneșenii iubitori de fotbal au fost învățați cu fotbalul de calitate și cred că le este greu acum să audă că echipa este în pagul prăbușirii”.
Puiu își reamintește cum a reușit să creeze clubului o imagine în fotbalul românesc: „am făcut totul cu dragoste și pasiune. Am fost chiar blamat în unele rînduri, dar am suportat și mi-am văzut de drum. Și am reușit”. După ce își mai aprinde o țigară și reușește cu mari eforturi să nu lăcrimeze, Nicolae Puiu spune că fotbalul este viața lui, de fapt, echipa FC Onești, și că „mi-aș fi vîndut și un organ pentru a da de mîncare fotbaliștilor”. Își amintește că a împrumutat bani, și-a amanetat bijuteriile și cîte și mai cîte a făcut pentru jucătorii săi. „Am avut multe probleme, dar m-am descurcat. Jucătorii nu au răbdat de foame niciodată”. Se oprește brusc și își face cruce de cîteva ori. Tocmai a aflat că fotbaliștii nu mai beneficiază de masa de prînz. „Nu se poate așa ceva! Doamne ferește!”. Cîteva clipe de tăcere, după care revine la discuția inițială. „Fotbalul a însemnat o mare parte din viața mea și-l voi iubi pînă la moarte. S-a ajuns, acum, la Onești, în această situație pentru că nu există dragoste adevărată. Performanța e grea. Este un război pe care trebuie să-l cîștigi prin orice mijloace. Mi-am riscat chiar și libertatea pentru a cîștiga războiul”. Puiu nu-și poate explica criza financiară în care a fost învăluit clubul. „Este doar dezinteres. Poți strînge bani de la fiecare oneștean care vrea fotbal. Dar, o repet, este dezinteres”.
Nicolae Puiu este de părere că „pierzînd fotbalul este ca și cum Oneștiul ar renunța la onoare”.
Bea o gură de apă din paharul pe care îl strînge de parcă ar vrea să-l facă bucățele și își spune: „n-am destule cuvinte pentru a explica ce simt. Pentru mine este de neimaginat ce se întîmplă la FC Onești”.
Puiu ar reveni, după o pauză de doi ani de zile, în fruntea clubului căruia i-a făcut un nume, dar nu are de gînd să bată la ușa lui: „m-aș întoarce în fotbal, însă numai la FC Onești. Cred că aș reuși să readuc suporterilor bucuriile de altădată”. În final, Puiu șoptește, parcă pentru el: „se risipesc atîția bani și pentru echipă nu se găsesc? E inadmisibil!” (Cristian BLĂNUȚĂ)
Lasă un răspuns