• emitenții de valori mobiliare și-au făcut un obicei din a ascunde anumite informațiile sub pretextul respectării legii • chestiunile sensibile sînt puse sub umbrela „informațiilor confidențiale” sau a celor „privilegiate”, care nu pot fi făcute publice
În ultima perioadă, mai multe evenimente au conturat o situație cel puțin curioasă: micii acționari și cetățenii care doresc să investească bani în obligațiuni municipale ajung să nu aibă acces la informații de interes public. Două evenimente confirmă acest lucru: unul dintre ele a fost tăcerea care a precedat lansarea emisiunii de obligațiuni municipale. Al doilea eveniment, care nu privește doar cetățenii orașului, este cel legat de litigiile pe care Societatea de Investiții Financiare Moldova – fostul Fond al Proprietății Private II Moldova – le are cu Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare și a posibilității ca aceasta din urmă să-și recupereze anumite sume prin executare silită. În ambele situații, cei direct interesați, adică cetățenii municipiului în primul caz și a milioanele de acționari în al doilea caz, au fost tratați cel puțin cu indiferență. De fiecare dată au fost invocate legile care se aplică în prezent valorilor mobiliare – adică acțiunilor și obligațiunilor, ca să vorbim de cele comune -, pe motiv că acestea nu permit difuzarea anumitor informații. Legislația privind acțiunile și obligațiunile s-a modificat în primăvara acestui an. Așa cum se prezintă acum, actele normative sînt, practic, incomplete și pot da naștere la interpretări. Întîmplător sau nu, acestea dezavantajează, de regulă, micii acționari și investitori.
SIF Moldova nu a catadicsit să detalieze în nici un fel litigiile pe care le are cu AVAB
SIF Moldova a menținut mai întotdeauna o anume ceață în privința litigiilor pe care le are cu AVAB, deși acestea datează de cîțiva ani buni. Ele au început de cînd datoriile fostei Bancorex au ajuns la autoritatea de recuperare. Printre acestea se află și cele care implică bilete la ordin emise de diverse firme și avalizate de fostul FPP II. Cînd AVAB nu a găsit mijloacele de a recupera creditele nereturnate de la emitenții instrumentelor respective, s-a îndreptat asupra avalistului. SIF Moldova a contestat pe toate căile atît biletele la ordin sub forma în care au fost emise, cît și faptul că este în vizor pentru recuperarea sumelor respective. În unele cazuri a avut cîștig de cauză, dar cel puțin în două situații s-a ajuns la decizii juridice definitive și irevocabile, care dau posibilitatea AVAB să se îndrepte asupra SIF-ului pentru recuperarea banilor. Un caz recent este cel legat de patru bilete la ordin emise de SC Max Invest SRL București și avalizate de fostul FPP II, în valoare totală de 2,8 milioane de dolari. Curtea de Apel București a respins opoziția la executare făcută de societatea de investiții financiare, astfel că AVAB se poate îndrepta spre avalist pentru recupera datoria. Modul în care a tratat SIF Moldova acest lucru este măcar curios. Informația a fost inclusă în raportul pe trimestrul III al acestui an într-un paragraf, fără detalii cît de cît lămuritoare. Încercarea de a obține mai multe amănunte s-a izbit atunci de un zid de tăcere. Conducerea SIF-ului a invocat – ca și în alte împrejurări – modificarea legislației privind valorile mobiliare și emitenții acestora, susținînd că nu se pot oferi alte date pentru că „este necesară permisiunea CNVM (comisia Națională a Valorilor Mobiliare -n.r.)”.
O situație similară s-a înregistrat și cînd a fost vorba de emisiunea de obligațiuni emise de municipalitatea băcăuană. Cei interesați au aflat de ea chiar în ziua lansării ei și asta doar din presă. Nici intermediarul emisiunii, BCR Securities, nici Primăria nu au popularizat în vreun fel oferta, deși era vorba de un împrumut public de peste un milion de dolari. Motivul invocat a fost aceeași legislație a valorilor mobiliare, care ar impune limite în informare. În acest caz, însă, se pare că problema a intervenit la intermediar și mai puțin la emitent. Dar și aici lucrurile stau puțin altfel. Ca și la SIF, este vorba de o interpretare forțată a legii.
Legislația este interpretabilă
Pentru a ne lămuri cum stau lucrurile, am luat la puricat toate actele normative legate de emitenții de acțiuni și obligațiuni, de acționarii societăților comerciale și altele asemenea. Legislația care privește valorile mobiliare și piețele de capital s-a modificat în acest an printr-o ordonanță de urgență, adoptată în luna iulie prin lege. Problema care apare este legată de aplicabilitatea actelor normative, ca și de interpretarea. Noile reglementări nu sînt complete, iar acest fapt lasă loc interpretărilor, iar societățile comerciale atît au așteptat.
Primul punct nebulos și interpretabil este cel legat de definirea unor termeni. Unul din aceștia este cel de informație privilegiată. Conform definiției, informațiile privilegiate sînt informațiile de orice natură privitoare la un emitent sau la oricare dintre valorile mobiliare emise de acesta, inaccesibile publicului ori care nu au devenit încă publice și a căror divulgare ar putea influența prețul sau alte aspecte ale operațiunilor cu valori mobiliare ale emitentului ori ale persoanelor afiliate. Numai că legislația se oprește aici cu lămuririle. Conform altui articol din ordonanța de urgență, CNVM urmează să emită un regulament care să definească acele informații care sînt clasificate drept privilegiate. Dar această reglementare nu a apărut. Așa că emitenții de valori mobiliare consideră că orice informație este privilegiată și se prevalează de acest lucru pentru a nu vorbi de ceea ce se întîmplă în firmă. Dacă este să luăm în litera ei această reglementare, rezultă că dificultăți financiare majore, litigii care implică sume imense, intrarea în faliment a unei firme poate fi considerată informație privilegiată. Așa a procedat SIF Moldova în cazul cazului Max Invest. Doar cînd lucrurile au luat o turnură neplăcută, fostul FPP II Moldova a catadicsit să emită un comunicat de presă. Abia acum s-a aflat că SIF-ul moldovean a luat legătura cu AVAB pentru a negocia stingerea datoriei și că așteaptă răspunsul AVAB. Culmea este că oficialii au aruncat vina pentru scăderea prețurilor acțiunilor la Bursă tocmai pe publicarea materialelor privind litigiul care implica aproape trei milioane de dolari. Practic, presa a fost acuzată de manipularea pieței, pe temei că a fost vorba de diseminarea de informații care dau sau sînt în măsură să dea indicații false ori înșelătoare cu privire la societate. Dar s-a pierdut din vedere de ce s-a ajuns aici.
Secretomania se poate instaura chiar prin lege
Culmea este că sectretomania societăților poate fi aplicată și cu legea în mînă. Societățile deținute public pot solicita motivat CNVM ca anumite informații să nu fie publicate, ci să fie tratate ca informații confidențiale. Asta aduce în discuție o problemă serioasă, pentru că nu se menționează nicăieri care sînt aceste informații. În acest fel, societățile comerciale și toți emitenții de valori mobiliare pot utiliza CNVM pentru a ascunde anumite informații, iar micul acționar nu are cum să verifice ceva.
Rapoartele periodice obligatorii, singurele surse de informare certe
Din cauza legislației, simplii cetățeni au o singură cale să afle ce se întîmplă în societățile la care sînt acționari și anume raportările periodice. Societățile deținute public (toate firmele cuprinse în Programul de Privatizare în Masă care nu s-au închis și societățile de investiții financiare în care s-au transformat fostele FPP-uri au acest regim – n.r.) sînt obligate să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările CNVM și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de acestea.
Este adevărat că legea specifică: „În cazul apariției unui eveniment important societățile deținute public vor întocmi în termen de maximum trei zile lucratoare rapoarte curente, conform reglementărilor CNVM”. Definirea evenimentului important este, totuși, ciudată. Evenimentul important este, în accepțiunea legii, apariția oricărei împrejurări privind unul sau mai mulți emitenți de valori mobiliare – sau referitoare la una ori mai multe emisiuni de valori mobiliare – care, dacă ar fi făcute publice, ar putea influența semnificativ prețul sau alte aspecte privind tranzacționarea respectivelor valori mobiliare. Dar și aici lucrurile sînt interpretabile. SIF Moldova a informat asupra finalizării litigiului cu AVAB, însă incomplet. Cu toate acestea, nu se poate spune că a încălcat legea, pentru că aceasta nu este explicită.
Administratorii firmelor private listate pe piețele de capital trec pe lîngă lege
Un alt domeniu din care micii acționari au fost înlăturați prin lege din societățile comerciale – mai ales cele privatizate – sînt cele care privesc actele de dobîndire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active imobilizate ale societății, de tipul clădirilor. Legea actuală spune că aceste acte trebuie încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generala extraordinară a acționarilor, în cazul în care valoarea depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creanțele. Prin lege sînt interzise folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al societății prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora. Dar cei mai mulți acționari majoritari cer mandatarea administratorilor unici sau a consiliilor de administrație în astfel de tranzacții. Și cum dețin, în general, posibilitatea de a vota acest lucru, tranzacțiile respective nu mai ajung la micul acționar. Așa că legea este, practic, moartă la acest capitol, acolo unde există cel puțin un acționar majoritar.
Acționarii minoritari au pierdut războiul cu marii acționari care închid firmele
Unul dintre punctele de conflict între marii și micii acționari a fost la societățile care se închid pe motiv că au un acționar care deține mai mult de 90% din acțiuni. Legea actuală impune o procedură greoaie, de evaluare a prețului acțiunilor ce vor fi cumpărate prin ofertă publică. Pînă atunci, însă, destule firme au făcut aceste oferte la prețuri derizorii.
Legea nu spune nimic despre firmele în care există un acționar majoritar care are între 51% și 89% din capitalul social. Acesta nu trebuie să facă nici o ofertă publică pentru a cumpăra acțiunile celorlalți. Legea actuală a rămas la fel de permisivă, așa că tot „majoritarul” are pîinea și cuțitul. Un caz aproape clasic este Bere Lichior Mărgineni, unde acționarii mici nu mai știu de multă vreme ce se întîmplă, pentru că n-au acces decît la adunările generale anuale de bilanț.
Legea nu impune distribuirea dividendelor la firmele cu profit
Un punct care a rămas neschimbat față de vechea legislație este repartizarea profitului. Este evident că legea nu poate impune unei firme modul în care-și gestionează banii, dar tot nu pomenește nimic despre situațiile în care acționarii majoritari nici nu se gîndesc să dea așa ceva, deși au profit. Dar este vorba de firme cuprinse în PPM, deci, se poate spune că oamenii au fost înșelați. Multe firme băcăuane nu au dat niciodată dividende. Lipsa dividendelor are cel puțin două cauze. Una ar fi că multe dintre societățile comerciale băcăuane rezultate din vechile întreprinderi socialiste și care au intrat în Programul de Privatizare în Masă au înregistrat pierderi, au datorii mari către buget sau către bănci, au intrat în faliment sau au fost lichidate. Dăm numai cîteva exemple de la nivelul județului. Rafo Onești, Rafinăria Dărmănești, Chimcomplex Borzești, Carom Onești etc. au avut mereu probleme financiare, motiv pentru care dividendele pentru micii acționari nici nu intră în discuție. Nu mai vorbim de firmele care au ajuns în faliment sau au intrat în lichidare – cum s-a întîmplat la Zahărul Sascut -, unde nici marii creditori nu au scos cine știe ce, darămite micii cuponari. În alte cazuri, chiar dacă au obținut profit, firmele l-au direcționat către dezvoltare, investiții și oricare alte scopuri. Situația s-a permanentizat după privatizare, iar legea actuală nu o schimbă.
Micii acționari au mai multe obligații decît drepturi
Modul în care este definită protecția investitorilor aduce aminte de raportările „în roz” din alte vremuri. În lege se spune că „deținerea de valori mobiliare emise de societățile deținute public constituie investiție în scopul obținerii de profit. CNVM emite reglementări privind protecția și garantarea exercitării depline a drepturilor aferente investiției în valori mobiliare și în alte instrumente financiare. Probabil că așa par lucrurile din punctul de vedere al legiuitorului, care mai impune ceva. „Deținătorii valorilor mobiliare trebuie să își exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului prioritar al societății comerciale emitente, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate”, statutează legea. Dar despre drepturile care se încalcă nu se spune nimic.
Pe raster
Emisiunile de obligațiuni pot fi anunțate cu mult înainte de lansare
Un alt punct interpretabil din lege este cel legat de emisiunile de obligațiuni. Noile acte normative permit ca emitenții obligațiunilor să facă anunțul de lansare în chiar ziua demarării ofertei de vînzare. Numai că acest lucru nu înseamnă ca anunțul nu se poate face înainte. La emisiunea de obligațiuni băcăuane, lansarea oficială s-a făcut la două zile după ce aceasta începuse. Și emitentul – Primăria Bacău -, și intermediarul, adică BRC Securities, au afirmat că așa prevede legea. Totuși, nu este chiar așa. Actele normative prevăd că nu este permisă nici o formă de publicitate înainte de primirea avizului CNVM pentru ofertă. Dar, în cazul emisunii municipalității băcăuane, avizul a fost primit de către emitent înainte de începerea ofertei, Cu alte cuvinte, se putea face publicitate măcar cu o zi înainte. Poate la o altă emisiune se va ține cont de acest lucru.
Lasă un răspuns