Mihai BUZNEA

Un slogan cu puternice tente umoristice face, de cîtva timp încoace, înconjurul țării: „Fără șpagă!” Proiect cu finanțare de la Uniunea Europeană. Și cu intenții generoase. Personal, însă, îmi manifest o serioasă rezervă față de șansele de reușită ale unui asemenea demers ce ține de principii și moralitate, dar și de apucăturile adînc înrădăcinate în concepția de viață și în conduita noastră. Antecedentele pe care le avem și încăpățînarea ce ne caracterizează pot să-i anuleze demersurile și să-l conducă spre efecte zero. Un prim-argument: concluziile unui amplu sondaj de opinie întreprins de un institut autohton de specialitate sînt mai mult decît relevante: România este cea mai coruptă țară din spațiul european comunitar și se situează pe locul al cincilea pe continent, după Lituania, Grecia, Cehia și Bulgaria. Opinia respectivă a fost exprimată de 33 la sută dintre repondenți (dintr-un eșantion de 1.704 persoane) și vizează, în ordine, Poliția, Sănătatea, Administrația Publică, Justiția. Regula este cît se poate de clară și lucrativă: nu dai – nu-ți rezolvi interesul sau, după caz, mori cu zile. Bacșișul cel de toate zilele s-a instalat, bine-mersi, la putere și ne domină existența de fiecare zi. Și asta o constată și o spun românii despre ei înșiși, fapt ce conferă autenticitate, originalitate, autoritate și obiectivitate. Fenomenul este în creștere față de anul trecut, astfel că dispunem de temeiurile unei escalade continue, cu efectul ei nemijlocit: atentatele la buzunare.
Desigur, latura morală a unor asemenea practici nu se pune în discuție. Ar însemna să ne răcim gurile de pomană. Primează interesul: a pretinde și a primi ceva nemeritat. Legea penală reglementează chestiunea în cauză, prevede sancțiuni dure, dar cine ține cont de ele?! Cutuma e mai tare decît amenințarea pedepsei. Iar cei ce le cad sub incidență – puțini și cu fapte insignifiante -, nu sînt decît cei mai slabi/mai puțin vinovați și neajutorați. Niște simpli găinari! Rechinii nu au a se teme. Cu cît șpaga e mai mare, cu atît crește și imunitatea. Pe seama ei s-au făcut, și se vor mai face, în continuare, averi frumoase. O singură privire prin Bacăul nostru e suficientă pentru a observa puzderia de clinici medicale și de farmacii private. Sau vilele de la marginile orașului, cu epoleți și multe trese, ridicate din salarii de bugetari și moșteniri neașteptate. Probabil că reprezentanții UE nu le-au văzut, altfel nu și-ar fi amanetat atît de ușor încrederea în șansele demersului lor susținut de bani comunitari. Dintre care, o oarecare parte riscă să se transforme (tot) în… șpagă!
Avem, totuși, și un motiv de consolare: nu noi sîntem cei mai mari șpăgari de pe continent, ci doar din Uniune. Dovadă că năravurile care au emigrat, cîndva, prin Bosfor și Dardanele, nu au atins doar țărmurile românești, ci și-au aflat sălaș și pe la limitrofi, ori chiar mai departe. Oricum, eurogluma cu iz balcanic tot e bună la ceva: ne face să zîmbim cu condescendență… nul trecut, astfel că dispunem de temeiurile unei e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!