Mihai BUZNEA

Multe găuri mai sînt în țara asta, nici nu mai știi de unde pot apărea, de parcă ne-am afla cu toții într-o sită uriașă prin care se cerne continuu indolența și se spală paguba. Păcatul ochilor închiși, dar și al lehamitei ce ne-a cuprins, de la demnitar la simplul muritor plătitor de dări și impozite. Peste cupola daurită a Palatului Parlamentului s-a abătut o nouă pacoste – ploaia mocănească, insistentă, ce a țîrîit supărător, păgubitor și amenințător chiar pe deasupra capetelor distinșilor noștri senatori găzduiți de casa nouă făcută lor cadou din prea-mila buzunarelor noastre pustiite de sărăcie. Peste 800 de miliarde de lei au intrat la apă, odată cu beneficiarii lor. Picăturile de ploaie, transformate în șuvoaie, s-au strecurat peste tot pe unde au găsit vreun loc’șor – și au fost multe – năpustindu-se peste birourile ultramoderne și ultraelegante, peste pardoselile mozaicate cu marmură, dar și peste creștetele importante și costumele elegante,”la șapte ace”, ale aleșilor noștri. Ca să vezi perfidie, cruzime și lipsă de respect din partea lor! Dar așa e la noi, face parte din structura românului să lucreze prost și scump, spre a o lua de la capăt cu o și mai mare sastiseală. Ridicol, grotesc și jenant.
Inundarea aulei centrale a Senatului se pare că pune capac diluviului de care nici că mai scăpăm de prin luna mai încoace. Trebuia să se întîmple și așa ceva, să afle și cei cu ștaif cum e cînd te vezi pus la muiat cînd ți-e lumea mai dragă, ca niște curci plouate și bine murate. Doar a sosit și sezonul murăturilor. Cam scumpe, dar asta-i rețeta! Tragicomedia e de toată frumusețea cînd îi vezi pe onor-senatorii cu o mînă pe cîrpă și cu cealaltă pe mînerul umbrelei, de nu mai au sărmanii cu ce să voteze, în tentativa stîngace de a se feri și de a-și apăra teritoriul, feuda. Privindu-i și amuzîndu-mă de ridicolul situației, prin minte îmi picură sunetele melodioase ale unor vechi șlagăre de prin cele tinereți: Picături din cer,/ Pic-pic, pic-pic,/ cad picături din cer…// Ploaia dansa/ âmpreună cu noi…// A-nceput de ieri să cadă/ Cîte-un strop./ Acu-i potop.// Pe obrazu-mi dogorit/ Ploaia l-a mai ostoit… Ei, dar cum nici un rău nu e chiar atît de rău, surpriza dușului de toamnă s-ar putea să aibă asupra senatorilor noștri același efect cu cel al cănii de apă aruncată pe fața somnorosului; adică, să-i trezească din letargie; că prea li s-au rătăcit mințile de la trebile adevărate și prea s-au dedat la leneveală și la bîrfe ce nu se mai termină, uitînd pentru ce sînt acolo unde sînt! Sau o fi, și ăsta, vreun motiv de vacanță fortuită…
Surpriza, însă, rămîne: cum de n-au ajuns și la Senat avertizările meteorologilor? Sezonul ploios continuă…. Ei, dar cum nici un rău

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!