Mihai Lozincă mergea cu preotul din sat la urat

„Chiraleisa, chiraleisa!!!” striga, în urmă cu vreo patruzeci de ani, preotul din Roma, județul Botoșani, în timp ce se plimba, în Ajunul Crăciunului, pe ulițele satului. După el, gloata de băieți care se zbenguiau cît îi țineau puterile și se mozoleau cu zăpadă ori de cîte ori popa se mai oprea cîte o clipă, ca să își mai tragă puțin sufletul. Printre ei, ud leoarcă și cu obrajii îmbujorați de-atîta hîrjoană, era și șturlubatecul Mihai Lozincă, cel care, peste vreo 30 de ani, avea să devină spaima tuturor directorilor de instituții din Bacău ce se simțeau cu musca pe căciulă, că nu au gestionat așa cum trebuie banii pe care i-au primit de la stat. Pe atunci, însă, actualul controlor financiar Mihai Lozincă și fost director, pînă în urmă cu vreo trei ani, al Camerei de Conturi Bacău din cadrul Curții de Conturi a României, nu știa toate aceste lucruri. âși trăia copilăria din plin și număra, încă de la 1 ianuarie, zilele rămase pînă la următorul Ajun al Crăciunului, cînd avea să se ducă iarăși cu părintele cu Chiralăii. „Era chiar așa cum povestește Ion Creangă în «Amintiri din Copilărie». Preotul mergea înaintea noastră și striga „Chiraleisa!”, iar noi veneam în urma lui și intram în fiecare gospodărie care avea poarta deschisă. Partea frumoasă era că noi primeam de la gazde mere, nuci și colaci, iar cel care lua banii era, evident, preotul. Pe atunci, nu dădeam prea multă atenție acestor lucruri. Acum, însă, parcă nu m-aș mai împăca tot așa de ușor cu ideea ca unii să muncească din răsputeri, și alții să primească plata”, mărturisește, zîmbind, Mihai Lozincă. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!