Mîine, debutul noii stagiuni a Teatrului „Bacovia”

Să sune gongul! Actorii sînt pe scenă

Băcăuanii iubitori ai Thaliei se reîntîlnesc, mîine seară, cu actorii preferați, la spectacolul de debut al noii stagiuni teatrale. O stagiune ce le rezervă multe surprize plăcute, cu spectacole în premieră, reluări ale unor montări de succes din anii anteriori, dar și cu alte promisiuni în ce privește afișul de toamnă – iarnă – primăvară 2002- 2003. Despre toate acestea, dar și despre altele aflate în faza de proiect, l-am provocat la cîteva replici, în culise, pe criticul și scriitorul Calistrat Costin- directorul Teatrului „Bacovia”.

– Să sune gongul, maestre, să se ridice cortina. Poftiți la spectacol, sala este plină, spectatorii așteaptă. Ce le oferiți la debut de stagiune?

– Spectacolul în premieră „Pygmalion cu termen redus sau Fericit prin procură”. O comedie savuroasă, scrisă de Cornel Udrea. Mai multe nu vreau să desconspir, îi las pe spectatori să descopere textul, intriga piesei. Îi asigur, însă, că nu vor fi păcăliți, mai ales că în spectacol au fost distribuite „capetele de afiș” ale colectivului nostru de actori: Viorel Baltag, Ligia Dumitrescu, Ion Goranda, Firuța Apetrei, Florin Zăncescu, Florin Crăciunescu, Dana Olariu, Ștefan Ionescu, Valentin Braniște, Constanța Zmeu, Augustin Mihăilă – în ordinea stabilită de autor. Un autor jucat cu succes de public, de ani buni, pe mai toate scenele țării. Regia este semnată de un alt nume cu rezonanță din lumea teatrului: Bogdan Ulmu. Iată care-i este părerea despre această nouă „facere” a sa: „Pygmalion cu termen redus sau Fericit prin procură” e o piesă excelentă, are umor, sarcasm, poezie, amărăciune și ne implică pe noi toți, cei ce trebăluim printr-ale artisticăriei, în calitate de Pygmalioni. Morala spectacolului nostru? Iubirea artistului e abstractă, în timp ce dușmanii-s, vai, concreți!”

– Iată o cugetare înțeleaptă. Concret, așadar, și despre titlurile incluse în afișul noii stagiuni.

– În total, 15 titluri, în premieră sau reluări ale unor succese. Autori cu nume sonore, care nu mai au nevoie de prezentări: Shakespeare, Moliere, Anouiel, Mrozek și Plath, Eugen Ionescu, Caragiale, Mușatescu, Mihail Sebastian. În pregătire se află „Ghighi sau Te ador, iubito, dar iubirea costă”, de Liviu Rebreanu, „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, „Trei surori” de A. P. Cehov, „Mortul din pod”- autor, G. I. Călinescu. Spectatorii noștri să-și pregătească, deci, fondul de timp, dar și cel financiar, fiindcă, după cum vedeți, avem cu ce-i provoca.

– Dumneavoastră înșivă sînteți ziarist, chiar dacă acum ocupați fotoliul de director de teatru. Ori, ziariștii sînt într-o perpetuă căutare de noutăți. Ce ne mai „serviți”?

– Un „spectacol” arhitectural: reluarea lucrărilor de restaurare a clădirii teatrului, care este un veritabil obiectiv de patrimoniu, grație sprijinului financiar consistent promis de municipalitate.

– Dacă ați sta cîteva clipe față în față cu ei, ce le-ați spune spectatorilor?

– Dorim dragilor noștri spectatori o deplină bună dispoziție pentru teatru, că fără Domniile Lor noi, artiștii, nu prea existăm. La rîndu-ne, ne obligăm să nu deziluzionăm, să le venim în întîmpinare, cu „produse artistice” de calitate superioară. „Lăcașul de muze”, teatrul, e bine să se știe, este mai mult al spectatorilor decît al artiștilor! Oricum, al nostru, al tuturora, să ni-l păzim, întrucît prin el năravuri îndreptăm, dăm „ascuțiri la minte”, „icoană limbii românești în românești cuvinte”- cum stau scrise la intrarea în sală cuvintele nepieritoare ale lui Iancu Văcărescu! (Mihai BUZNEA)