Minciuna nu poate fi religie!

Democratia are pacatele ei, dar nu exista, deocamdata, alt sistem mai bun pentru a trai intr-o societate eficienta. Dupa 18 ani si vreo patru scrutinuri, nu ne mai asteptam la mari suprize de la acest joc numit politica. Un lucru, insa, cred ca am inceput sa-l intelegem: votul acela mic si aparent insignifiant ii sperie de moarte pe cei care aspira la functiile publice. S-a intimplat de citeva ori sa asistam la infringerea unor partide doar pentru ca asa a dorit electoratul. De aceea nu voi obosi sa repet ca prezenta la vot este esentiala si extrem de utila pentru ameliorarea democratica a societatii. O tara, un judet, o localitate au nevoie de lideri, de conducatori. Ei primesc insemnele puterii prin vointa celor multi. Cei care voteaza isi exprima clar optiunea, cei care absenteaza isi submineaza propriile lor interese.

Putem masura in ore intervalul de timp ce a mai ramas pina cind sectiile de votare se vor deschide. Legal, campania electorala se va incheia in aceasta seara, lasindu-ne ragazul de liniste pentru a hotari cui acordam increderea noastra pentru urmatorii patru ani. Bacaul pare a fi o „prada” extrem de atragatoare cita vreme avem atitia candidati la functiile de primar si de presedinte al Consiliului Judetean. Stiu ei de ce se bat cu atita inversunare! Dincolo de discursurile patetice, de promisiunile neacoperite exista – intotdeauna! – interese. Mi-a venit sa zimbesc atunci cind am citit cuvintele unui candidat (om serios, de-altfel, pentru care am toata consideratia…) care spunea ca politica, pentru el, este ca o religie. Iar scopul declarat al domniei sale este sacrificiul personal pentru rezolvarea problemelor celor care il vor alege.

Nu-i singurul candidat care cade in capcana exagerarilor. Mai toti au dat in boala metaforelor si pozeaza in credinciosi fanatici. Culmea este ca in toate duminicile acestei campanii, in vreme ce in biserici se slujea, pretendentii la voturile noastre erau prin tirguri si piete, prin parcuri si pe strazi, insotiti de caravane galagioase din difuzoarele carora se revarsau valurile de promisiuni mincinoase, deloc dragi lui Dumnezeu. Mi-i imaginez pe acesti „sacrificati” pe altarul interesului public rastigniti precum Iisus pe cruce, patimind in locul nostru, in numele unei „religii” care s-a facut de tot risul in Romania postrevolutionara. Absenteismul la vot, numarul redus de membri cotizanti la diverse partide, calitatea (culturala, profesionala si chiar morala) indoielnica a numerosilor candidati care populeaza listele de consilieri, toate acestea demonstreaza lipsa de credibilitate a politicii in rindul romanilor. De aceea, parca nu e bine sa spui ca „politica este ca o religie”… Asemenea afirmatii ne transforma intr-un electorat „ateu”, parasit de speranta.

Ne-am obisnuit, deja, cu mastile alesilor nostri. Din patru in patru ani, descopera si ei ca existam si ne curteaza ca pe fatucile proaste ce n-au iesit inca din batatura. Sint, dintr-odata, zimbitori, plini de bune intentii si descopera solutii la toate problemele pe care nu le-au rezolvat vreme de 18 ani. Sint aceiasi care au condus judetul si orasele dupa Revolutie, unii au mai intrat in cite o „pauza” impusa si acum lupta cu disperare pentru a reveni la masa puterii. Cum isi justifica pretentia de a li se oferi inca o sansa? Au avut nenumarate ocazii si ani buni pentru a-si dovedi dragostea fata de oamenii pe care i-au condus. Poate a venit vremea sa-si asume esecul si sa-i lase pe altii – mai tineri, mai priceputi, mai romantici… – sa daruiasca orasului si judetului tot ce au mai bun ca politicieni europeni si duca la bun sfirsit proiectele pe care le-au inceput. Este bine sa stiti un lucru: totul depinde de dumneavoastra, de prezenta la urne si de intelepciunea pe care o veti dovedi in acele momente. Batrinii spun ca, in viata, uneori, este de-ajuns sa fii destept cinci minute, insa exact atunci cind trebuie…