Ministrul Agaton a furat guma de mestecat a unui coleg

• asta s-a întîmplat cu mulți ani în urmă, cu un coleg de școală, nu cu vreun alt ministru din Guvernul Năstase • cîțiva parlamentari au căzut și ei în ispită, fiecare furînd fructe, știuleți și cîte altele • Grigore Filip, directorul Aerostar, și deputatul Nicolae Sersea se jură că n-au pus niciodată mîna pe bunurile altora

Dan Matei Agaton, ministrul turismului, este unul dintre cei mai mediatizați miniștri din Guvernul Năstase. Nu neapărat datorită șarmului său, cît mai ales proiectelor neobișnuite pentru românul de rînd. Și ca și cum nu au curs suficiente tone de cerneală despre el, ministrul Agaton a recunoscut, în exclusivitate pentru jurnaliștii de la Ziarul de Bacău, că a … furat. De altfel, la întrebarea noastră directă, fără ocolișuri, ministrul a tras aer adînc în piept și a început să vorbească despre cu totul altceva. Apoi a admis că efectiv a încercat să tragă de timp pentru a-și formula un răspuns cît mai diplomatic. Dar a înțeles și el că la o întrebare așa directă nu poate da decît un răspuns la fel de tranșant. „Am furat. Cînd eram elev, am văzut pentru prima dată în viață o gumă de mestecat sub formă de lamă. Era un produs capitalist care făcea ravagii printre elevi. La noi în clasă venise cineva cu o gumă de mestecat pe care voia să o vîndă în zece bucăți. Toate instrucțiunile erau scrise într-o limbă pe care nici în ziua de astăzi nu știu s-o definesc. Tipul care venise cu guma de mestecat nu avea însă un instrument cu care să o porționeze și tot căuta o lamă de ras. M-am oferit eu să-i dau instrumentul de tăiat pentru că, imediat, m-am gîndit că venise vremea pentru un act de haiducie. Și în timp ce-i ofeream lama de ras, i-am furat guma de mestecat. Pe care au încercat-o toți cei 35 de colegi ai mei, pe rînd”, ne-a declarat ministrul Agaton. Singurul lucru pe care nu l-am mai aflat a fost dacă elevul Agaton a fost primul sau ultimul care a încercat guma de mestecat.

Cine își imaginează însă că doar ministrul turismului a șterpelit ceva la vîrsta copilăriei se înșeală. Om educat în spiritul dreptății și obligat prin profesia sa de avocat să o apere, deputatul PSD Minodora Cliveti a avut curajul să spună adevărul și să recunoască că au fost și vremuri în care a rîvnit la bunul altuia. „De fapt nu era chiar bunul cuiva anume. Eram, pe atunci, mare amatoare de porumb fiert. Cum în mijloc de oraș nu era chip să găsești așa ceva, ori de cîte ori treceam pe lîngă un lan de porumb, rupeam cîțiva știuleți și îi fierbeam acasă”, ne-a povestit deputatul Cliveti. Care însă este liniștită, fiindcă lanurile de porumb erau ale CAP-urilor, așa că nu păgubea pe cineva anume.

Și pentru deputatul PD Vasile Nistor ceea ce era în curtea vecinului avea un gust cu mult mai bun decît ce aveau părinții lui în curte. „Nu știți cum se spune? Găina vecinului face ouă mai mari și mai bune. Părinții mei, care locuiau în satul Rogoaza, aveau o vie imensă în curtea casei. Erau struguri nobili, negri, cu bob mare, și zemoși cît să scoți o găleată de must din doi-trei struguri. Culmea este că pentru mine tot strugurii din grădina vecinului erau mai buni. Nu era zi în care să nu sar gardul măcar o dată și să îmi îndes în sîn cțiva ciorchini din grădina vecinului”, povestește Vasile Nistor.

La polul opus se află Grigore Filip, directorul general al societății Aerostar Bacău, care susține sus și tare cu nu a furat nimic altceva în afară de fructe. „Nu am pus mîna pe nimic în viața mea. Mă refer la ceva care să nu-mi aparțină. Cînd eram copil am furat nuci, mere și fructe de genul ăsta. Dar, în rest, nu mi-am însușit nici un bun care nu-mi aparținea”, a declarat ferm Filip, amuzat oarecum de întrebarea total în afara cadrului profesional cu care era obișnuit. Și deputatul PSD Nicolae Sersea este în stare să pună mîna în foc că nu a rîvnit niciodată la bunul altuia. „Ce-i drept, făceam, cînd eram copil, tot felul de șotii. Mai doseam cîte un ghiozdan, un penar, un caiet, sau cine știe ce obiecte de îmbărcăminte de-ale colegilor. Însă întodeauna le înapoiam atunci cînd gluma se îngroșa și pe colegi îi lăsa răbdarea”, recunoaște Nicolae Sersea. (Mirela Romaneț, Elena SOLOMON)