Minoritari, dar mulți

Ovidiu PAULIUC

Fie că le spunem rromi, fie că le spunem țigani, nici măcar nu știm cîți sînt. Unii consideră că ar fi vreo 7-8 milioane, dar recensămintele îi scot abia la vreo cîteva sute de mii și un infim 2% din populația țării. Cu toate acestea, ne-au dus buhul prin toată lumea, care de o bună bucată de vreme asociază România nu doar cu Nadia, Hagi și Dracula, dar mai ales cu țiganii. Și altfel nu se poate, din moment ce au ajuns, cu fustele lor colorate și cu puradeii în brațe, pînă și pe străzile din New York, sau cerșesc prin metroul din Paris ca victime ale tsunami-ului. Părerile despre ei sînt împărțite, dar pare destul de sigur că mai mulți sînt cei care îi văd ca pe o minoritate condamnată genetic la infracționalitate, decît cei care mai văd șanse de a-i aduce pe linia de plutire. Oficial, românul nu este rasist, dar în realitate este necruțător cu minoritatea țiganilor, și uneori pare să aibă dreptate. Iar unul dintre cazurile care îi dă dreptate este situația de la Orbic, unde există un adevărat focar de infracționalitate. Bande călare își fac de cap prin cîteva comune din județele Bacău și Neamț, ca pe vremea tătarilor, iar forțele de ordine nu reușesc să le vină de hac. Să ne amintim că, acum trei ani, o asemenea înfruntare s-a lăsat cu doi morți și cîțiva răniți grav, din ambele tabere.

Dar ce mai știe românul despre țigani, de a ajuns să îi dorească închiși în țarcuri, cît mai departe de comunitățile așa-zis civilizate, așa cum s-a cerut, de exemplu, la Comănești? Păi se știe că sînt abonați la ajutoare de tot felul, dar mai ales la cele sociale de la stat, plătite din banii celorlalți, că sînt recuperați de pe toate străzile Occidentului și trimiși din nou în țară, că nu vor să meargă la școală și că munca sau curățenia nu le priesc. Reprezentanții rromilor dau vina pe sărăcie, pe marginalizare socială. Reprezentanții românilor aprobă și se fac că sînt în căutare de soluții. Dacă nu se arată preocupați, ajung să fie reclamați pe la forurile europene, de ne este pusă în pericol chiar integrarea. Aici am închis cercul.

Ideea că românul este rasist în privința țiganilor pare totuși exagerată. Mai curînd, între majoritatea românească și minoritatea rromă există o problemă de comunicare ce durează de o grămadă de timp. într-adevăr, țiganii francezilor sau ai ungurilor par mai cizelați, poate și pentru că s-au integrat întrucîtva în societate și au atins, pe căi licite, un anumit grad de bunăstare. Ai noștri rămîn însă la margine, slab integrați, cu un nivel de școlarizare mult inferior altor etnii și oricum sub media pe țară, predispuși prin aceasta la activități aflate, în cel mai bun caz, la limita legii.
în paralel, există îmbogățirea suspect de rapidă a unor familii de rromi. Adevărate rețele controlează prostituția, traficul de mașini, de benzină furată din conducte, traficul de valută, de materiale de construcție sau neferoase și altele asemenea. în cadrul acestor rețele nu sînt numai rromi, dar ei nu lipsesc niciodată.

Evident, minoritatea țigănească nu se reduce la familiile sale îmbogățite suspect. Mult mai mulți sînt cei ce trăiesc la limita subzistenței, sărăciți drastic prin necalificare și șomaj, gloate zgobii și volubile, zgomotoase peste măsură, într-un contact tot mai fragil cu școala, dar și cu legalitatea. Probabil, una dintre soluții, care însă este una lentă, cu rezultate în timp, este chiar școlarizarea. Din păcate, lumea nu prea are răbdare să aștepte asemenea rezultate, iar autoritățile, chiar dacă se gîndesc inclusiv la atragerea de fonduri europene pentru binele țiganilor, aduc mai frecvent în prim plan soluția cea mai drastică: forța armată, de care țiganii să știe de frică. te acestea, ne-au dus buhul prin toată lumea, care de o bună bucată de vreme asociază România nu doar cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!