• după 15 ani, oamenii din sat au reușit să ridice o adevărat catedrală, fără nici un ajutor de la vreun sponsor • „a fost o dorință a mea de a arăta că se poate și fără cerșătorie sau pancarde atîrnate la gît”, a declarat preotul Cozma
Zeci de mașini, sute de credincioși și o agitație cum rareori mai întîlnești într-o comunitate rurală. Aceasta a fost atmosfera generală în satul Buda, o comunitate ce cuprinde vreo 500 de familii, undeva aproape de Buhuși. Răspîndiți jur-împrejurul bisericii, fie în cimitir, fie pe cîmp, fie închindu-se în sfîntul lăcaș, oamenii veniți de la Racova, Blăgești, Siliștea, Bacău, Buhuși, au ținut să ia parte la slujba de sfințire a unei noi „scări către cer”, după cum a spus Prea Sfințitul Ioachim Băcăoanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Mulți dintre credincioși au bătut kilometri buni pe jos, plecînd de acasă de la primele ore ale dimineții, în timp ce alții și-au înhămat caii la căruță, și-au luat nevestele și soacrele, și-au venit la Buda. Unul dintre oamenii care nu scapă niciodată o astfel de ocazie a fost și Mihai Munteanu. Originar din Racova, omul a ținut să fie prezent și la ceremonia de tîrnosire a bisericii din satul vecin. Nu este prima, și cred că nici ultima sfințire, la care participă. „Am plecat dis-de-dimineață din Racovia. Mi-a spus nevastă-mea: haide, și-am mers. Am fost pînă acum la vreo doisprezece sfințiri. Am ajuns pînă la Berești Tazlău”, ne-a spus el. Deși a bătut drum mult pînă acum. lui Mihai Munteanu nu-i pare rău niciodată. „Slujbele sînt foarte frumoase. Îmi place mult cum slujesc preoții la asemenea momente. Am început după revoluție, cînd s-a dat drumul la cultul liber, căci înainte nu era voie. Am fost la Gura Văii, la Berești Bistrița, și-n alte locuri și peste tot a fost frumos”, ne-a spus el.
Pe bună dreptate, oamenii n-au avut nimic de pierdut. Arareori este dat țăranului dintr-un sat izolat de lume să vadă la biserică un episcop și vreo 30 de preoți slujind laolaltă. Iar pentru lăcașul ce poartă hramul Sfîntului Dimitrie Izvorîtorul de Mir, momentul a fost cu atît mai important cu cît toată munca a fost făcută pe cheltuiala preotului și a credincioșilor, așa cum a rămas înscris pe pisanie. „Această catedrală s-a ridicat numai cu cheluiala și osteneala credincioșilor din parohie, sub îndrumarea preotului Vasile Cozma”. Acest efort pare a fi un adevărat pariu pe care preotul din sat l-a făcut cu el însuși și cu ceilalți pentru a dovedi că se poate face treabă fără a căuta ajutor de la alții și a cerși pe la porțile bisericilor. „Am început munca imediat după 1990. A fost o organizare foarte bună și am reușit să ducem totul pînă la capăt. În fiecare lună oamenii au pus bani, fiecare după puterea lui. A fost o dorință a mea să se poate ridica o biserică fără cerșătorie, fără mînă întinsă, fără pancarde atîrnate la gît. Am vrut să arăt că se poate”, ne-a declarat preotul Cozma. Biserica veche, aflată lîngă cea nouă, ce datează de la începutul scolului XX, va fi donată, după cum a spus preotul Cosma, unei comunități creștine fără posibilități materiale și inanciare. Și, într-adevăr, la Buda s-a ridicat din jertfa oamenilor o poartă către împărăția lui Dumnezeu, de care se vor bucura nu doar cei de acum, ci și urmașii acestora. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns