Nu știu cîți mai folosesc stiloul la scris, nici măcar cei din clasa întîi. Oricum pixuri există de toate culorile, ar avantajul lor e că nu te mai murdărești din cap pînă în picioare cu cerneală și că nu mai ai atîta bătaie de cap cu umplutul lui. Singura problemă a pixului este că strică îngrozitor de mult scrisul. Se va spune că nu prea contează, important e să scrii repede și bine. E și asta adevărat, dar nu și în cazul examenelor, a bac-ului, cînd scrisul cît de cît caligrafic este punctat (și nimeni nu-și permite să piardă puncte din cauza acestui element aparent neimportant). Uneori profesorul sare paragrafe bune, pentru că pur și simplu nu înțelege scrisul și deci nu punctează ideile bune. ” Într-o lucrare nu contează numai conținutul, ci și forma. Nu se poate vorbi de caligrafie în clasa a XII-a, dar scrisul frumos, corectitudinea, aranjarea în pagină contează foarte mult într-o teză, lucrare sau examen”, spune profesoara Rodica Gopșa.
Odată format scrisul, greu se mai poate schimba ceva. Iar nimeni nu mai are răbdarea necesară să se apuce iar de caligrafie. Cu un pic de osteneală orice scris poate să fie mai frumos. „Am mai multe scrisuri, în funcție de starea care o am, de pix, sau dacă mă grăbesc sau nu. Scriu frumos numai cînd trebuie, cu toate că toți consideră că scriu urît. În teze se vede totuși o diferență mare între ceea ce se crede și ceea ce pot”, povestește Grigorov Mugur.Rar e important cum scrii, atîta timp cît nu știi ce să scrii. Dar mai bine să iei și punctajul maxim la forma scrisului și așezarea în pagină. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns