Circul electoral american s-a închis; la noi continua maimutareala grotesca a democratiei înca o luna. Una dintre temele abordate de presedintele ales al Americii a fost si eficientizarea învatamintului. Pactul cu diavolul, semnat de asa zisii lideri sindicali la schimb cu promulgarea legii care a declansat mineriada profesorilor are drept principal obiectiv aceasta pretinsa eficientizare a scolii, clamata si de cel viclean. Trecind peste caracterul demagogic al unei asemenea cerinte, sa vedem în ce masura ea contribuie la distrugerea scolii.
Legea învatamintului defineste la art. 3 „idealul educational” al scolii, apoi la art.4 detaliaza „finalitatile”. „Strategia” de la Cotroceni depaseste prafuitul „ideal educational” din lege, ea „tinteste nu numai un nou aranjament institutional si legislativ, cit mai ales un nou angajament axiologic, o noua ierarhie de valori care sa ne scoata din debusolarea axiologica pe care am trait-o dupa 1989”. Am citat din documentul cu pricina acest demers laudabil, pentru a vedea cita axiologie stiu autorii „strategiei” atunci cind propun aceste „obiective specifice”: „1. Situarea performantelor elevilor români la testele internationale (PISA, PIRLS, TIMSS) în topul primelor 10 tari ale lumii; 2. Plasarea a cel putin 3 universitati românesti în topul primelor 500 de universitati din lume; 3. Cresterea de 5 ori a productiei stiintifice si triplarea indicelui global de inovare, ceea ce ne-ar permite sa atingem media actuala a UE la acesti indicatori; 4. Reducerea ratei de parasire prematura a sistemului de educatie sub 5% (acum este de 23,6%) etc.” Mi-e jena sa citez mai departe acest text scris într-o uluitoare limba de lemn, care trateaza învatamintul si cercetarea precum productia de suruburi. În viziunea celor care au elaborat aceasta „strategie” idealul unui tinar din România este sa raspunda la testele PISA etc., sa învete „comunicarea” în doua limbi straine si pe calculator, pentru a deveni o calificata forta de munca în fabricile Europei. Aceasta mentalitate de sluga poate fi „eficienta”, dar nu cred ca „fericirea”, cum spun americanii în constitutia lor, cea mai mare pentru un român este aceea de a servi la stapin. „Strategia” se „implementeaza” înca înainte de a fi adoptata, este uluitor cum ne grabim noi sa raspundem la comenzi. Am fost recent într-un liceu unde se discuta realizarea unei sali dotate cu calculatoare si un monitor mare în loc de tabla pentru evaluarea elevilor. Va sa zica elevii vor citi întrebarile de pe monitor si vor pune degetul pe raspunsul bun. Profesorul va deveni un fel de politist de la circulatie care examineaza cunoasterea codului rutier! Pai pentru o asa calificare nici nu-i nevoie de absolventi ai vreunei facultati, este suficient ca „profesorul” sa stie sa numere pina la cinci. Evaluarea acestor profesori se va face în cinci trepte, iar salarizarea va fi în functie de „performanta”! Nu ni se spune în ce consta „performanta”, asa cum nu se spune în preambul în ce consta „angajamentul axiologic” si care-i noua ierarhie de valori (sic!). Salarizarea „dupa criterii (?) de performanta” va accentua haosul, evident ca profesorii plasati pe treptele inferioare vor pleca din sistem si în fiecare an vor fi unii în aceasta situatie. Profesorul este valoros prin el însusi, prin titlurile pe care le are, prin notorietate, nu prin „productie”! Un profesor care preda la o clasa cu elevi de nota noua si-i aduce la sfirsitul anului la nota opt este mai bun decit unul care ia o clasa de la nota cinci si o aduce la nota sase? Profesorul „lucreaza cu materialul clientului”, iar evaluarea reciproca ar produce adevarate razboaie civile în cancelarii. Învatamintul este stiinta si arta în acelasi timp, cum este medicina, sau arhitectura. Sint arhitecti care-si bat joc de vocatie construind monstruozitati dupa cum cer clientii semianalfabeti cu bani, sint si medici care fac din harul cu care au fost învredniciti de Dumnezeu obiect de negot, dar adevaratii arhitecti, medici, profesori nu pot fi judecati niciodata dupa „eficienta”, mai ales dupa eficienta…pecuniara!
Cit despre „digitalizarea continuturilor”, o cerinta care nu este noua, dar care poate deveni nociva prin supralicitare, vom vorbi saptamina viitoare.
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns