Moașă timp de 36 de ani

• Ortansa Bedregeanu este cea mai vîrstnică moașă în activitate din maternitatea băcăuană • în 36 de ani de muncă, ea a adus pe lume sute de copii • femeia și-a început activitatea la Filipeni, unde a lucrat cinci ani, iar apoi s-a mutat la Maternitatea Bacău

În fiecare dimineață, cînd pășesc în Maternitatea Bacău mă întîmpină o femeie peste care bătrînețea nu a început încă sa-și pună pecetea. Este mereu amabilă și cu zîmbetul pe buze. Eu îmi fac treaba de redactor, ea este prezentă la Primiri- Urgențe. Este o femeie firavă, cu părul albit, mereu într-un halat impecabil de alb. Se numește Ortansa Bedregeanu și este cea mai vîrstnică moașă încă în activitate din maternitate. Cel puțin așa indică statisticile de personal de la Direcția de Sănătate Publică. Ea face parte din generația veche de cadre medicale care au făcut cursuri de doi ani de moașe și prin mîna cărora au ieșit la lumină sute de nou-născuți. Ortansa a fost bucuria și siguranța femeilor speriate de prima naștere, cea care le-a sfătuit pe perioada sarcinii, dar și după naștere.

Povestea Ortansei Bedregeanu, sau Tanța, cum îi spun toți colegii, începe în urmă cu 57 de ani, la Filipeni. S-a născut într-o familie de oameni simpli, în 1947. A urmat cele șapte clase primare în sat, iar apoi a dat examen la Grupul Școlar Sanitar din Roman. „Atunci eram tînără și nici nu știam ce îmi doream să fac în viață. După ce am terminat șapte clase, am fost trimisă de la dispensarul din Filipeni să dau examen la Roman, unde se făceau cursuri pentru asistenți medicali, moașe și surori medicale. Am mers mai multe fete din sat, deoarece atunci era o criză de personal medical, dar am reușit la examen vreo trei. La Roman am fost împărțite pe secții în funcție de medii, și așa am ajuns moașă”, începe să ne povestească despre cariera ei de 36 de ani de moașă, Ortansa Bedregeanu. Cursurile de la Grupul Școlar Sanitar au fost la început grele pentru tînăra elevă, mai ales că era cu totul străină de termenii medicali. A strîns din dinți și a învățat din greu și după doi ani a obținut diploma de specializare în obstetrică-ginecologie și pediatrie. „Am început școala la 18 ani, iar la 20 m-am întors la Filipeni să profesez. Am fost obligată să lucrez cinci ani la dispensar, unde era casa de nașteri, deoarece cu sprijinul medicilor de aici am mers să mă formez ca moașă, iar școala mi-a pus la dispoziție cazarea, hrana și rechizitele gratuit. Era un fel de contract, dar nu îmi pare rău că am muncit în satul natal, și sînt fericită că mi-am ajutat semenii”, mai spune femeia.

Viața la țară, într-un timp în care tehnica lipsea aproape cu desăvîrșire, a presupus multă muncă. Nașterile nu pot fi programate, iar Ortansa Bedregeanu a trebuit să își facă datoria indiferent de ora din zi sau din noapte. Activitatea de moașă în comună a presupus mult mai multă muncă decît nașterea propriu-zisă. O moașă trebuie să urmărească gravida din primele luni de sarcină, să facă educație sanitară, să viziteze gravida la domiciliu lunar în primele luni de sarcină și apoi de două ori pe lună în ultimul trimestru de sarcină, să ia în evidență toate gravidele din comună.

„Simt că întineresc la fiecare copil care vine pe lume”

În cariera ei, Ortansa Bedregeanu, a adus pe lume și gemeni, dar a asistat și la a noua naștere în cazul unei gravide. „Cea mai mare bucurie a mea este că nu am avut nereușite. Simt că întineresc la fiecare copil care vine pe lume. Dumnezeu m-a ajutat și chiar dacă au fost momente dificile, am reușit să trec peste ele. Am asistat la o naștere gemelară dificilă, la domiciliu. Femeia a născut cu bine, dar copii erau sub greutate, așa că au fost duși la Bacău în maternitate. Acum sînt înalți cît brazii”, mai spune femeia. Un alt eveniment greu, dar peste care a trecut cu bine, a fost o naștere dificilă la Godovana. Moașa avea în evidență o gravidă la șapte kilometri de dispensar. Femeii i-a venit sorocul la miezul nopții. Cînd a ajuns la ea Ortansa Bedregeanu, femeia născuse, era foarte palidă, mai mult moartă decît vie. A trebuit să îi facă o extracție manuală de placentă pentru a-i salva viața. Rezultatul: și femeia, și copilul au fost salvați.

Moașei Tanța nu îi place să vorbească foarte mult despre realizările ei. Este timidă și modestă. Pentru ea nu a contat că a mers prin ploaie, viscol, caniculă. Prioritari au fost mereu mama și copilul.

În 1973, Ortansa Bedregeanu a ajuns să își exercite meseria de moașă la Maternitatea Bacău. „Aici, munca mea s-a ușurat pentru că nu mai trebuia să asist eu la naștere. Responsabilitatea s-a diminuat mult, rolul medicului fiind cel mai important. La casa de nașteri de la Filipeni trebuia să urmărești travaliul, să scoți copilul, să supraveghezi lehuza în primele două ore după naștere și apoi în continuare, timp de opt zile cît stătea internată la casa de nașteri”, a precizat moașa.

Ortansa Bedregeanu nu a ținut niciodată socoteala copiilor aduși pe lume, dar crede că sînt sute. Ea a apărut și în postura de eroină a unei cărți, scoase de medicul Pătrașcu, un timișorean care a lucrat cot la cot cu moașa la Filipeni.

De nouă ani, Ortansa Bedregeanu lucrează la primire urgențe la Maternitate. Această muncă nu a însemnat numai înregistrarea internărilor, ci și moșit efectiv, pentru că nu de multe ori a trebuit să le asiste pe gravidele cărora le-a venit sorocul chiar la internare. Ea este mîndră de cei doi copii ai ei, care sînt tot cadre medicale. La sfîrșitul acestui an, moașa Tanța va pune halatul în cui și se va pensiona. Va rămîne însă cu o sumedenie de amintiri frumoase și cu mulțumirea că a făcut în viață o meserie care i-a plăcut foarte mult. (Claudiu TĂNĂSESCU)