Modelul jertfei personale pentru credinta

Pentru sute de romani a devenit un obicei ca, in ziua de 7 august, sa urce pe calea ce duce de la manastirea Sihastria la schitul Sihla, pentru a se ruga in pestera in care a trait Sfinta Teodora. O carare altadata batuta doar de pustnici, a devenit astazi o “europeana”, pe care circula nu doar pelerini din toate zonele, ci si turisti, mirati, surprinsi, unii chiar socati de modul in care inaintasii nostri au ales sa incheie socotelile cu lumea aceasta, pentru a trai in compania lui Hristos, in ciuda tuturor presiunilor vremurilor. Cea careia Dumnezeu i-a inchis pestera pentru a o feri de profanarea turcilor, si care a stat in permanenta sub obladuirea Duhului Sfint, devenind “floarea duhovniceasca a Moldovei” s-a nascut in jurul anului 1650, in satul Vinatori, de linga Tirgu Neamt. A avut o copilarie trista din cauza mortii singurei sale surori. Mai tirziu, parintii au maritat-o cu un tinar slujbas din Cetatea Neamtului. A trait mai multi ani alaturi de sotul ei, dar Dumnezeu i-a trimis o grea incercare, aceea ca nu avea copii. Dupa o vreme, i-au murit parintii, si gindul de a sluji lui Hristos a inceput sa o urmareasca tot mai insistent. S-a inteles cu sotul ei ca amindoi sa intre in manastire. Astfel, pe cind avea 30 de ani, Teodora a intrat in manastirea Varzaresti, in Muntii Buzaului. Dupa
citiva ani, stareta Paisia, cu o parte din maici, a parasit manastirea, din pricina atacurilor turcilor si a tatarilor. Restabilindu-se linistea in tara, maicile, intre care si Teodora, s-au asezat undeva in partile de sud ale Muntilor Vrancei. Trecind aproape 10 ani de aspre nevointe, Cuvioasa Teodora s-a indreptat spre Muntii Neamtului, sI cu binecuvintarea egumenului Varsanufie de la Sihastria Secului,
s-a retras in padurile Sihlei, pe atunci locuri retrase si salbatice. Acolo, Sfinta a intilnit un sihastru batrin care i-a oferit chilia lui de sub stincile Sihlei, iar el si-a cautat un adapost si mai trainic in alta parte. Uneori, era vizitata de parintele Pavel, care venea sa-I cerceteze pe sihastri si sa-i impartaseasca cu Trupul si Singele Domnului. Se spune ca Sfinta ar fi trait aici vreme de 20 de ani,
poate chiar mai mult. Inainte de a muri, Teodora s-a spovedit, s-a impartasit si a rostit cuvintele: „Slava Tie, Doamne, pentru toate”. Prin anii 1725-1730, intru pomenirea nevointelor Cuvioasei Teodora, s-a ridicat schitul Sihla, cu o bisericuta de lemn, care dainueste si astazi. În anul 1852 sfintele sale moaste au fost duse la manastirea Pecersca din Kiev, unde se afla si azi.