Libelulele – denumite popular calul dracului, sau calul popii, se împart în mai multe rase, dintre care menționăm cele trei mai des întîlnite: liblelula albă, libelula verzuie, libelula demoazele. Această insectă seamănă cu țînțarul, este foarte mare, dar nu pișcă, eventual ne poate deranja zîzîtul permanent și monoton al roiurilor uriașe adunate deasupra apelor. Larvele acestora duc o viață acvatică dezvoltîndu-se în nămolul anumitor ape. Larvele mari se pot depozita în condiții de temperatură între zero și patru grade C, chiar și în cutiuțele cu vegetație, fiind mereu atenți să la menținem umiditatea, stropindu-le cu apă stătută. Acesta larve se pot păstra în hîrtie de ziar, bine înmuiată în apa de ploaie, aplicînd mai multe straturi, lăsînd uscat doar stratul din exterior. Procurarea acestor larve este un procedeu mai dificil și de aceea vă sfătuiesc să le cumpărați din comerț. Larvele de libelulă sînt momeala de bază la toate competițiile de pescuit staționar, fiind folosite de majoritatea concurenților. Aceste larve pot fi adăugate în nade alături de alte „condimente”. La pescuitul cu aceste larve vom folosi un cîrlig nr. 14-18 cu tija subțire și vom avea grijă să le înțepăm în cap, adică în partea mai groasă, puțin verzuie.
Coropișnițele – au o lungime de 3-5 cm, au corpul catifelat, dar butucănos, cafeniu, cu picioarele ca niște lopeți, potrivite pentru a săpa galerii pe sub plantele pe care le roade cu fălcile sale groase. Mreana și somnul sînt ușor ademeniți de o astfel de momeală plasată pe cîrlige de 4 – 2/0, cu tija lungă. Păstrarea acestor insecte se face în cutii de chibrituri (cîte una), sau în cutie de lemn compartimentată precum un penar, pentru a evita obiceiul lor de a se mînca dacă sînt puse împreună.
Gîndacul de Colorado – poate fi folosit în special la pescuitul cleanului. Culoarea roșie a aripilor membranoase, la exemplarele adulte, este extrem de incitantă pentru cleni .
Rîmele – Au corpul aproape cilindric, format din numeroase inele, de culoare roșcată, roșcată-vineție, maronie. În cadrul pescuitului sportiv, rîmele constitue o momeală aproape universală. Există mai multe specii de rîme: rîmele de rouă – trăiesc în solul grădinilor și diverselor culturi agricole, lungimea lor obișnuită este de cca 15 cm, unele ajungînd pînă la dezvoltarea record de 40 cm. După ploaie, cînd galerile lor subterane sînt inundate, ele ies la suprafața terenului chiar și în timpul zilei, rîmele de rouă fiind viețuitoare active mai ales noaptea. Culegerea acestor rîme pe timp de noapte se practică cel mai bine cu ajutorul unei lanterne cu filtru galben (lumina puternică la sperie și acestea se retrag rapid în ascunzători), iar extragerea lor din găuri a celor prinse de cap se face cu răbdare. Păstrarea acestor rîme se face în pămînt pus în cutii din metal, lemn sau săculețe din bumbac. Containerele din plastic (pungi, cutii) nu sînt indicate. Adăugarea cîtorva bucățele de tomate sau zațul de cafea asigură o bună hrănire pentru rîmele destinate mai multor partide de pescuit.
Rîmele de piatră sînt mai mici decît cele de rouă, mai deschise la culoare, și se remarcă printr-un inel proeminet în partea anterioară a corpului; ele sînt mai vioaie în cîrlig, exercitînd o atracție mai mare; culegera lor se face de sub pietre și bolovani cu o anumită cantitate de umezeală.
Rîmele de gunoi de grajd se dezvoltă pînă la șapte centimetri, au un corp mai subțire și culoarea roșie. Se folosește la pescuitul peștilor cu gura mai mică (babușca, roșioara, plătica, caras mic etc.)
Rîma de baltă (rîma șerpescă) se găsește în solul umed al apelor și poate fi folosită pentru o gamă largă de pești lacomi.
Lipitoarea este o momeală redutabilă pentru prinderea unor pești ca: somn, șalău, crap mare, clean mare.
Viermuși – Viermușii de carne reprezintă una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul în bălți; este eficientă pentru pești pașnici în special. Pentru a avea niște viermuși buni trebuie să avem în vedere ca aceștia să fie proaspeți, altfel ne trezim la baltă cu muște. Viermușii tineri (proaspeți) prezintă în abdomen o pată întunecată. Sînt de preferat viermușii mari, care se vor păstra în frigider, în cutii închise – prevăzute cu găuri mici de aerisire – în care vom pune puțin mălai.
Pink – Sînt niște viermișori mult mai mărunți ca cei folosiți în mod obișnuit. De obicei sînt colorați în roșu sau portocaliu. Sînt mai rezistenți ca ceilalți viermi, putînd fi ținuți și două luni în frigider. Pe cîrlig, un vierme alb și vreo doi pink pot să „spargă gheața”.
Crustacei – lătăușul – este o momeală atractivă pentru păstrăv, lipan, mreană, caras, plătică, cosac, biban.
Peștisorii: plevușca, babușca, țipar, oblet, roșiara, cărășel, boarta, săbioara, guvid, hamsie și bucăți din aceștia constituie momeala generală a răpitorilor.
Broscuțe și mormoloci – dau rezultate sigure în capturarea știucii, somnului, cleanului mare.
Altel momeli de origine animală – organele de vită, de pasăre – se folosesc cu succes la capturarea cleanului și somnului; sîngele proaspăt – este o bună momeală pentru roșiară, babușcă, clean, și alți pești carnivori; brînza, cașcavalul – o momeală deosebită pentru mreană, platică etc.
Lasă un răspuns