Moromete căpșunarul

Ovidiu PAULIUC

E fascinantă imaginea unora dintre tinerii examinați, zilele acestea, la Bacalaureatul „picaților”. Cu gîndul la fotbal, la gagici, la discoteci sau la plecări prin Italia, băieții noștri, viitori stîlpi de sprijin ai patriei, se arată intrigați de apariția acestui țăran de Moromete în viața lor, care le încurcă treburile. Dar cine mai este și Moromete ăsta, are gipan, are lanț, cîntă mai bine decît Florinel Salam sau Jean de la Strehaia? Nici vorbă, și totuși iată că proful se interesează despre el. Ciudat. Iar proful îl privește cu îngăduință pe viitorul stîlp, îi spune și răspunsul și îi dă nota de trecere. Iar băieții ies radioși din sala de examen, „l-am făcut și pe ăsta”, își spun despre prof și se duc să își sărbătorească nota cinci la terasă.
Abrutizați și fără licăr de inteligență, personaje de acest gen sînt la tot pasul prin jurul nostru. De la 12 septembrie îi vom vedea mai des, cînd migrează dimineața către școli și licee, iar apoi cînd se întorc printre blocuri. Acolo le place, sînt în largul lor, se simt, într-adevăr, importanți, la masa de biliard sau cu boxa cu manele scoasă la fereastră, cu sticla într-un colț de gură și țigara în celălalt, de o vulgaritate dezarmantă, fete sau băieți.

Părinții le sînt măcinați de griji și nevoi, iar educația au trecut-o pe planuri dosnice. în cazurile mai bune, îi tîrîie pe copii după ei, prin Italia sau Spania, de unde și cifra copleșitoare a abandonurilor școlare. Dacă odrasla le cade în păcat, se mulțumesc să dea vina pe anturaj. Sau chiar pe proful despre care spun că nu pune destul suflet să îi șlefuiască lăstarul. Același prof pentru care începutul anului școlar este cea mai săracă perioadă a anului. Părinții mei au fost dascăli și știu cum își încasau banii de concediu în luna iunie, iar apoi îi drămuiau, inutil pînă la urmă, ca să iasă din vară. Cam pe la timpul ăsta trînteau niște rate la CAR-ul sindicatului, să nu începem toată familia anul școlar chiar cu burta goală. Iar situația se tot generalizează.
Sînt profesori care sînt depășiți de ceea ce se întîmplă în școli, atît în materie de noutăți de limbă română, cît și de comportament. Unii dintre ei și-au pierdut chiar entuziasmul acela de dascăl, gen învățătorul Trandafir, care ar trebui să dubleze informațiile livrate la tablă.

Ori că nu au haine la modă, ori că nu au bijuterii și telefon mobil sau chiar dacă nu au bani de covrigi în pauza mare, tinerii ajung să aibă complexe, care se materializează mai tîrziu în tot felul de refulări stupide. Mai trebuie oare să ne minunăm că, de la vîrste dintre cele mai fragede, adolescentele se gîndesc deja la băieții cu bani, la mașini și distracție eternă, iar băieții au în cap doar Italia, paraii și manelele? Și, uite așa, ne-am procopsit cu încă o generație. Este adevărat că nu toți tinerii intră în rîndurile celor enumerați mai sus, dar ignoranța cîștigă din ce în ce mai mulți adepți, mai ales printre orășeni.i, să nu începem toată familia anul școlar chiar cu burta goală. Iar situația se tot gene

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!