Moștenirea lui Tăriceanu

Ștefan RADU

Trecut prin diverse stadii de metamorfozare (Moliceanu, Răzgîndeanu etc.), premierul Tăriceanu a ajuns, iată, în situația muribundului bogat care se-ncăpățînează să nu-și dea obștescul sfîrșit, iar rudele parvenite răscolesc prin bulendrele bolnavului pentru a pune mîna pe o cît mai consistentă halcă din avere. în vreme ce horcăielile celui încă viu se aud prin toată casa, hienele puterii negociază regulile împărțelii ciolanului: cine să fie prim-ministru, cine să pună stăpînire pe banii europeni, cine să aibă liber la dosarele penale, cine pe cine să pupe pe revere pentru binele partidului. Am devenit spectatori la un teatru absurd: fără să existe o criză guvernamentală (după regulile constituționale), partidele forfotesc de nerăbdarea de a hăcui averea politică a lui Tăriceanu.
Negocierile (termenul corect, ca semnificație, ar fi tîrguielile) nu iau – cîtuși de puțin! – în calcul principiile doctrinare sau promisiunile din campaniile electorale. Dacă în 2004, în centrul Bacăului, Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu vorbeau despre JAFO (referindu-se la RAFO) și despre sistemul ticăloșit instituit de către PSD, iată că în acest moment ambii lideri fac o intensă curte exact partidului pe care doreau să-l scoată din scenă. Nu mai demult decît în urmă cu vreo lună (în campania pentru referendum), președintele Băsescu ataca extrem de violent partidul lui Geoană și îi acuza pe liberali că se aliază cu partidul lui Iliescu, Hrebenciuc și Rus. Acum, la Cotroceni, exact personajele pe care le incrimina au devenit invitații săi de seamă! Păi cine trădează așteptările electoratului?! în discursul de după referendum, Traian Băsescu spunea – sigur pe sine – că românii au amendat trădarea față de idealurile Alianței D.A., cea care și-a asumat lupta cu „balaurul” pesedist. Păi, ce facem domn’ prezidente?! Acum, doar pentru că manifestați o ură obsesivă față de Tăriceanu, sînteți dispus să aduceți – prin decret semnat chiar cu mînuța dumneavoastră – în funcția de premier pe șeful PSD?! Oare cei 75 la sută (din 40 la sută) electori fideli mai ceva decît galeria fecemeului vor fi dorit o asemenea alianță de culise? Unii răutăcioși spun că există și varianta susținerii tacite (atît de condamnată în campanie) a pesediștilor de către democrați (simpli sau stolojeniști). Ar fi culmea manipulării sentimentelor politice ale românilor! Se vede treaba că moștenirea lui Tăriceanu este importantă (creșterea economică, investițiile externe, scăderea inflației, dar mai ales fondurile externe) și – de aceea – moștenitorii se chinuie să găsească metoda prin care să-l asasineze cît mai repede. Politic vorbind… Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!