Multe din clădirile noi din Bacău reflectă prostul gust al proprietarului

• concluzia aparține arhitectului-șef al orașului, Silvian Cortez

Ca multe alte orașe din România, după 1990, Bacăul a înflorit la capitolul construcții. Cu sau fără autorizație, cu actele mai mult sau mai puțin în regulă, oamenii au început să construiască. Fiecare cum și pe unde a apucat. Vilele au înflorit, înalte, stridente și apăsătoare, cu forme ce trimit spre arhitectura științifico-fantastică sau, de cele mai multe ori, spre nimic, aglomerații de beton și termopan. Cît de frumoase sau cît de urîte sînt elerămîne să le aprecieze fiecare, în funcție de gusturi. Pentru că, dacă altădată, o construcție, cît de mică era, spunea ceva despre proprietarul ei, astăzi, clădirile noi nu mai spun nimic.

Deși nu vrea să intervină peste părerea arhitecților, maestrul Ilie Boca, peregrin prin lume, nu are o părere foarte bună despre construcțiile noi din Bacău. „Sînt de toate tipurile. Unele mai de prost gust, după cultura și posibilitățile fiecăruia. Sînt și țigănisme, dar sînt și case făcute de arhitecți cu gust. Oricum, sînt tot felul de năzdrăvănii. Cele ridicate în stilul tradițional trebuie protejate, însă și zonele unde există clădiri de patrimoniu, se mai abuzează”, ne-a declarat Ilie Boca. Aceeași părere o are și Mihai Chiuaru, președintele filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România. „Puține vine sînt de calitate, majoritatea sînt de prost gust. Sînt tot felul de urîțenii, iar din cîte am cunoștință, multe au fost făcute de proiectanți, nu de arhitecți, cum ar fi fost normal. Cred însă că un cuvînt de spus l-a avut și solicitanul”, ne-a spus artistul băcăuan. Situația deloc încurajatoare este cunoscută la nivelul autorităților locale specializate în aceste probleme. „După 1990 pînă la mijlocul anului 2001, construcțiile au fost făcute și de proiectanți. După 2001, pe clădirile nou ridicate își pun semnătura doar arhitecții, care au dreptul să semneze pentru un obiect de arhitectură”, susține Silvian Cortez, arhitectul-șef al municipiului Bacău.

Cît privește, situația jalnică întîlnită la capitolul clădiri noi după 1990, cele petrecute la Bacău reflectă o situație existență în toată România. „Evitarea stilului tradițional românesc în arhitectură, lipsa elementelor tradiționale românești, și apelarea la stilul internațional comun și destul de anost, nu face bine arhitecturii românești. Tendințele high-tech în arhitectura românească există, dar nefiind stăpînite nu duc la rezultate scontate. Melanjul între tradițional și ultramodern se poate face cu mult succes numai cu inspirația cuvenită”, a conchis Silvian Cortez.

Cum mărețele construcții particulare fără nici o tangență cu spiritul românesc au umplut deja tîrgul, rămîne de văzut cum va fi proiectată în viitor imaginea orașului sub aspectul arhitecturii. (Constantin GHERASIM)