O altă noutate adusă de noul cod al Muncii sînt prevederile la adresa persoanelor care muncesc în străinătate. Vechea legislație a muncii nu spunea nimic despre acest lucru, statutul muncitorului pe meleaguri străine fiind reglementat prin legi care au apărut după 1989. „În 1972, cînd a fost adoptat vechiul cod, nu se punea problema muncii în străinătate. Cei care plecau aveau un regim special, iar în rest se cunosc restricțiile care erau impuse. Acum, noul act reglementează și aceste aspecte”, ne-a declarat Ion Barbu, inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Bacău. În cazul în care salariatul urmează să își desfășoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligația de a-i comunica informațiile legate de clauzele contractului individual de muncă, dar și cele referitoare la durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate, moneda în care va fi remunerat, precum și modalitatea în care se va face plata salariului, prestațiile în bani și în natură aferente desfășurării activității în străinătate, condițiile de climă, reglementările principale din legislația muncii din acea țară și obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viața, libertatea sau siguranța personală. „În situația în care angajatorul nu își execută obligația de informare în termen de 15 zile de la momentul lansării ofertei de prestare a unei activități în străinătate, salariatul este în drept să sesizeze, în termen de 30
de zile, instanța judecătorească. Totodată, el poate solicita și despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligației de informare”, a mai precizat Ion Barbu. (C.T.)
Lasă un răspuns