Munca si Constitutia

Ultima gaselnita a presedintelui Basescu este sa introduca in constitutie un dicton inutil legat de munca: „Munca este prim furnizor de prosperitate”.

Iar vom aveam parte de saptamini de dezbateri sterile pe subiect, cu argumente pro si contra, cu glumite rasuflate, cu ghionturi politice. Desigur, citatul aminteste de celebrul „Arbeit macht Frei” de la intrarea in lagarul de la Auschwitz. Dar, cine sa mai stea sa mai analizeze asemenea fineturi…

Cu sau fara acest citat in Constitutie, lucrurile ramin la fel. Românii vor munci la fel si vor fi platiti la fel. Pentru ca, in ciuda faptului ca se inoculeaza teza cum ca poporul ar fi cam puturos, statisticile spun altceva: ca românii muncesc, in medie, mai mult decit alte popoare. Ca rezultatele muncii sint discutabile, asta tine de alte probleme: dotare cu utilaje performante, finantari, acces la know-how, etc.

Sa nu uitam ca românii muncesc de le ies ochii din cap in strainatate. Adica acolo unde munca este platita. Si ajungem la fundamentul problemei: nu munca e o problema in România, ci plata ei. Românii muncesc de cit sint platiti. Atita vreme cit patronii vor plati cu salarii de mizerie munca, salariatii vor munci prost, fara spor si fara sa se implice.

De aici ar trebui pornit si, poate asta ar trebui scris in Constitutie: ca munca trebuie platita. Ca, de exemplu, cistiguri se pot obtine si fara multa munca: din tranzactii bursiere, din vinzari anterioare sau din donatii ori imprumuturi de la neamuri.

Si sa ne uitam putin la politicienii care ne conduc: la averile pe care le au, nu credeti ca ar trebui sa aiba palmele batatorite de atita munca?!