La școala cu clasele I- VIII din Buhoci, iginizările realizate în vederea începerii anului școlar erau pe terminate, însă școala nu era ieri pregătită să primească elevii. La sfîrșitul anului școlar, conducerea școlii a decis să înceapă imediat igienizările, pentru ca pe data de 15 septembrie toate clasele să fie puse la punct. Gheorghe Harja, muncitorul școlii din Buhoci, a fost cel căruia i-a revenit sarcina de a vărui toate cele 11 săli ale școlii și grădiniței și încă două ateliere de școală. „Fac asta de ani de zile, sînt deja obișnuit să-mi petrec vara la școală. Veneam de dimineață și stăteam toată ziua pe scară. Acum mai am doar de tras linia la o clasă și de vopsit alta, unde nu mi-a mai ajuns vopseaua, și totul este gata. Dar nu am văruit numai școala din Buhoci, ci și pe cea din Buhocel, care este mai mică, e drept”, ne-a declarat, mîndru că și-a făcut toată treaba și în acest an, Gheorghe Harja. În cele mai multe dintre clase, băncile și scaunele erau așezate la locul lor. Doar în holul de la intrare mai zăceau „aruncate” pe o masă imensă cîteva mochete și covoare care trebuiau așezate la locul lor. „Mai avem de spălat holurile și de aranjat clasele pentru prima zi de școală. În rest, cam totul este gata”, ne-a dat asigurări Maria Timofte, directorul coordonator al școlii din Buhoci.
Fiecare clasă de la Bibirești era decorată altfel
Și la școala generală cu clasele I-VIII din satul Bibirești, comuna Ungureni, pregătirile pentru începerea anului școlar erau, ieri, în toi. Chiar dacă era zi de sărbătoare, învățătorii și profesorii s-au adunat la școală ca să mai pună la punct ultimele detalii. Toate clasele, atît de la școală, cît și de la grădiniță, au fost văruite și vopsite, băncile și mobilierul din clase erau aranjate la locul lor, iar în unele dintre clase pe tablă fuseseră deja scrise mesajele de bun revenit în bănci. „Fiecare clasă a fost decorată ca să fie personalizată. Brîul din vopsea l-am dat în culori diferite, în unele este albastru, în altele roz sau galben pai. Mai avem de pus pe bănci manualele și rechizitele”, ne spune o învățătoare care predă la școala din Bibirești. Chiar și băncile vechi, de peste 20 de ani, au fost vopsite în culori vii, atractive, astfel încît șederea elevilor la școală să fie cît mai plăcută. Doar în laboratorul de matematică și fizică dotările erau împrăștiate pe bănci, din cauză că dulapurile au fost date la un vecin, la refăcut.
La Milești elevii erau deja în bănci
Școala Mileștii de Jos, din comuna Parincea, următoarea pe care am vizitat-o, își deschisese deja porțile să primească elevii. Două fetițe de la clasele primare veniseră la școală să dea examenul de corigență cu noul învățător care a fost repartizat la această instituție de învățămînt. „Eu am venit acum, de la 1 septembrie, nu știu ce s-a făcut la școală și cu ce bani. Știu că școala aparține de cea de la Văleni și directorul de acolo s-a ocupat de tot. Eu, cînd am venit, totul era deja aranjat”, ne spune învățătorul care face naveta din Bacău, și care știe deja că nu va sta la această unitate de învățămînt mai mult de un an. Altfel, școala adăpostită de o clădire veche era bine întreținută, chiar dacă, fiind învățămînt simultan, toți elevii erau comasați într-o singură clasă. Aceasta fusese proaspăt vopsită și văruită, geamurile fuseseră șterse, iar perdelele aranjate la locul lor. Dotările, sărăcioase, ce-i drept, și-au găsit, de asemenea, locul în colțușoarele clasei. Inclusiv exteriorul clădirii vechi fusese aranjat astfel încît să fie mai atrăgător.
La Văleni, elevii fac muncă voluntară la curățenie
Școala generală din satul Văleni, comuna Parincea, inspiră un aer de neîngrijit încă de cînd treci de poartă. Clădirea mare, în care sînt adăpostite atît clasele primare, cît și cele din clasele gimnaziale, este neîngrijită, iar în unele locuri tencuiala este căzută de pe pereți. Și ochiurile geamurilor de la unele dintre clase nu numai că erau nespălate, ci chiar lipseau cu desăvîrșire. Aerul de dezordine domnea de cum treceai pragul școlii. În micuțul hol de la intrare zăceau depozitate într-o dezordine totală mai toate materialele și ustensilele folosite de-a lungul verii la curățenie. Pe mai multe scaune rînduite lîngă un perete erau trîntite covoare și perdele, de-a valma, ligheanul cu rămășițe de var stătea peste o găleată, cutiile cu vopsea și pensulele lăsau să se înțeleagă că cineva s-a ocupat și de igienizare, iar în mijlocul holul, printre mături, var și vopsea, trona frigiderul în care în timpul anului este ținut laptele elevilor.
Într-o sală de clasă de la școala primară, o învățătoare și trei elevi trebăluiau de zor să termine curățenia. Doi băieței și o fetiță, dotați cu cîrpe, trudeau să spele băncile vechi de praf, astfel încît colegii lor să nu-și murdărească hăinuțele cînd vor reveni la școală. Învățătoarea a ținut să ne asigure că cei trei micuți au venit de bunăvoie să ajute la curățenie, bucuroși că va începe, din nou, anul școlar, și că nu se pune problema să fie exploatați.
La Horgești, caietele și rechizitele erau deja pe bănci
Școala din Horgești este singura dintre cele vizitate în care elevii puteau veni și ieri la școală. Toate cele opt săli de clasă au fost complet igienizate, fiind văruite și vopsite integral. Inclusiv holurile au fost reîmprospătate, iar aerul de curățenie domnea în clădirea mare a școlii. Mai mult decît atît, toate clasele erau deja aranjate ca pentru prima zi cînd va suna clopoțelul. Mobilierul era la locul lui, materialul didactic își găsise locul pe pereții școlii și în dulapuri, băncile erau deja acolerite de huse. Inclusiv maunalele și rechizitele gratuite primite de la Guvern erau aranjate pe bănci, cu numele fiecărui elev inscripționat pe ele. „Toate lucrările le-am realizat cu fonduri de la primărie. Nu au fost foarte mulți, da’ cîți am avut i-am cheltuit cu chibzuință. Toate lucrările le-am făcut cu forțe proprii, că aici nu sînt sponsori care să se îngrămădească să dea bani pentru școală”, spune Victor Mihălcică, profesor de matematică la școala din centrul comunei Horgești.
Dezastu la școala din Sohodor
Dacă celelalte școli vizitate pînă la Sohoror erau cît de cît gata să primească elevii în prima zi a noului an de învățămînt, la școala din localitatea populată de rromi pregătirile pentru curățenie erau departe de a se fi terminat. Cladirea veche, situată în centrul satului, trădează de la prima vedere austeritatea localității. Iar în momentul în care am trecut pragul școlii, impresia a fost că vara abia a început, iar pînă la terminarea curățeniei de vară mai sînt cel puțin două luni. În holul de la intrare mobilierul școlar vechi de cînd lumea era depozitat claie peste grămadă, iar în sălile de clasă domnea o mare dezordine. Sălile micuțe fuseseră văruite din timpul verii, dar nu toate erau și vopsite. „Acum a plecat femeia de serciciu la Horgești să-i mai dea de la primărie niște vopsea. În clasă la mine mai trebuie reîmprospătată vopseaua. În altă clasă trebuie refăcută tabla în perete, că cea veche, din lemn, nu mai poate fi folosită. În altă sală a fost montat un instant de apă, cu gresie și faianță pe pereți, și abia s-a terminat lucrarea. Pînă acum nu am avut suficiente materiale, că știți cum e, întîi se face școala de centru, iar celelalte primesc materiale mai pe urmă”, explică o învățătoare motivul pentru care cu o săptămînă înainte de deaschiderea anului de învățămînt școala arată ca după un cutremur. Sacii de ciment, lighianele cu lut, cutiile cu vopsea și var sau bidinelele aruncate care mai de care prin școală arătau că la Sohodor lucrurile sînt departe de a intra în normal.
Școala din Sohodor arată ca în urmă cu 50 de ani
Dincolo de văruitul și vopsitul pereților, micuța școala din Sohodor este departe de ceea ce ar trebui să însemne o școală la începutul muleniului trei. Geamurile nu mai au de mult timp ferestre, iar ochiurile de sticlă sînt bătute direct pe suportul din lemn, astfel că aerisirea claselor este imposibilă. Băncile în care învață micuții sînt aceleași cu cele în care au învățat și buncii lor, în urmă cu 50 de ani, mobilierul este extrem de vechi și degradat, iar la ușa de la intrare, peste ferestre, prin interior, au fost bătute scînduri. „Este sistemul nostru de apărare împotriva hoților, că aici oamenii fură tot ce prind. Am adus rechizite și manuale, dar ne-a fost frică să le depozităm în școală, ca să nu le fure. Le-am dus acasă la femeia de serviciu”, spune și învățătoarea Mariana Constantinescu.
Apa se scurge prin tavan la școala din Recea
Și la școala generală din Recea, comuna Horgești, curățenia de vară s-a terminat de mult, iar cele mai multe dintre sălile de clasă erau pregătite să-i primească pe elevi. Numai că și aici există probleme care nu pot fi rezolvate de un var dat pe pereți sau de bunăvoința profesorilor. Acoperișul clădirii este spart, iar în unele săli de clasă, prin tavan, au apărut deja infiltrații de apă, deși curățenia abia s-a terminat. „Nu avem ce face, dacă nu sînt bani să rezolvăm cu acoperișul. Am văriut în toate clasele, inclusiv pe holuri, dar iar au apărut infiltrații”, explică directorul Constantin Hoștină motivul pentru care unele clase arată ca și cum nu ar fi fost igienizate. Mobilierul vechi și scaunele de cînd lumea reprezintă o altă problemă a școlii situate ceva mai departe de centrul comunei, unde se împart toate fondurile pentru școli.
Apa curentă este doar în hîrtiile igieniștilor
Chiar dacă la cele mai multe dintre școlile vizitate ieri problema igienizărilor a fost rezolvată, școlile de la țară suferă foarte mult la capitolul grupurilor sanitare și al apei curente. Normele sanitare cer școlilor să aibă apă curentă, dar investițiile sînt atît de costisitoare încît realitatea de pe coclauri arată că doar peste mulți ani și după ce vor fi investite sume mari de bani problemele se vor rezolva cu adevărat și în teren, nu numai pe hîrtie. Fie că este vorba despre școli de centru sau școli uitate de lume, toate au recurs la varianta de a monta pe holuri rezervoare din tablă în care cineva trebuie să care permament apă cu găleata, ca să fie și utilizabile. Iar ligheanele în care se scurge apa trebuie să fie și ele golite, după ce trei-patru elevi elevi care țin la igiena personală și la sănătate se bălăcesc în ele. Dintre școlile vizitate ieri, singura care avea apă curentă era școala din Sohodor, însă investiția părea chiar un lux pe lîngă sărăcia cruntă și mizeia în care se alfă instituția de învățămînt.
WC-urile de la țară sînt adevărate bombe de infecții
Dacă pentru problema apei curente mai există ceva soluții prin montarea rezervoarelor, situația grupurilor sanitare de la școlile din mediul rural pare să fie fără scăpare. WC-urile de la școlile din mediul rural își fac simțită prezența de la 20 de metri distanță, pentru că mirosul de latrine este imposibil să nu fie depistat. Să-ți faci necesitățile fiziologice într-un grup sanitar de la țară este o adevărată aventură, iar dacă totuși reușești să treci peste mirosul irespirabil ai toate șansele să contactezi vreo boală cînd ajungi în grupul sanitar. Peste tot pe unde am fost, WC-urile au fost văruite, dar asta nu le face să fie și utilizabile. Podeaua sau dușumelele din cabine nu au mai fost spălate sau curățate de mult timp, ceea ce face ca pericolul să existe la fiecare pas. La școala din Bibirești, spre exemplu, varul rămas după ce pereții grupului sanitar nici măcar nu a fost curățat, iar de spălat pardoseala nici nu se pune problema. La fel de dezastruos arată și grupul sanitar de la școala din Buhoci, situată la o aruncătură de băț de centrul Bacăului. Aici, doar jumătate dintre cele zece cabine ale WC-ului au uși, iar femeia de serviciu pare să fi uitat că și această clădire face parte integrantă din școală. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns