În anul 1980, în clădirea „Clubul Mihai Eminescu Lucăcești” a fost deschisă o expoziție muzeală denumită „Petrolul-Moinești”. După anul 1990, expoziția nu a mai avut parte de interesul autorităților locale, ceea ce a condus la degradarea acestui obiectiv de cultură tehnică și științifică. În anul 1999, S.C. Foraj Zemeș S.A. a fost privatizată prin achiziționarea pachetului majoritar de către S.C. Dafora S.A. Mediaș. Această din urmă societate a dispus reamenajarea spațiului din cadrul clubului pentru mutarea sediului societății. Cu alte cuvinte, „muzeul petrolului” a fost închis. O parte din exponate au ajuns la Muzeul Național al Petrolului din Ploiești, altă parte la Muzeul Județean de Istorie din Bacău. Dacă s-a pierdut ori s-a furat ceva, nu mai știe nimeni. Din pasiune, Ioan Vîrgolici, directorul Școlii Generale nr. 4 din Moinești, a început în urmă cu doi să refacă vechiul muzeu. După ce a înaintat Consiliului Local o listă cu argumente în favoarea amplasării muzeului la Școala nr. 4, susținut și de o expunere de motive întocmită de fostul primar Mircea Refec, Ioan Vîrgolici a reușit să obțină, în baza hotărîrii 20 din 20 aprilie 2000, dreptul de a reamenaja și reamplasa Expoziția muzeală „Petrolul Moldovei”. A urmat, la 30 mai 2000, un protocol încheiat între Muzeul Național al Petrolului și Școala nr. 4, prin care, între altele, locașul de învățămînt pune la dispoziție cele 4 holuri și curtea din față, iar Muzeul Național va asigura serviciile unui muzeograf.
Consacrat ca oraș al petrolului, Moineștiul nu arată nici pe departe ca alți „confrați” din lume, cu toate că, la cît petrol s-a extras din această zonă, străzile ar fi putut fi pavate cu marmură. Mic, linștit, cu cîteva magazine mai acătării, orașul pare, cel puțin ziua, unul solitar. Cu toate acestea, dacă nu cunoști străzile mici și întortocheate, ori măcar cartierele răsfirate pe distanțe lungi pentru pasul obosit al băcăuanului obișnuit cu autobuzul, riști să pierzi mult timp în căutarea Școlii nr. 4. E drept că, din vorbă în vorbă, oamenii au început să afle de ce devine deosebită această școală. Și nici nu e greu, atîta timp cît, în curtea ei au apărut cîteva piese de dimensiuni mari, de fier, iar pe holurile largi au început să răsară vitrine largi cu exponate ce țin de lumea petrolului. După un apel telefonic, am reușit să luăm legătura cu Ioan Vîrgolici, care, auzind că venim de la Bacău, ne-a ieșit în întîmpinare chiar în fața școlii. Venind vorba despre motivul prezenței noastre în zonă, directorul s-a arătat încîntat. „Inițiativa reamplasării și reamenajării Muzeului Petrolului în incinta Școlii nr. 4 ne aparține. A fost greu la început, dat fiind că am început de la zero, dar susținuți de factorii locali, îndeosebi Sucursala PETROM Moinești, în speță directorul general Constantin Săftoiu și directorul Schelei Moinești, Alexandru Preda, am reușit să ne punem pe picioare”. Oprindu-se puțin din cuvîntul său, Ioan Vîrgolici a făcut cîțiva pași spre exponatele aflate exact lîngă gardul interior al școlii și ne-a explicat: „după cum vedeți, am făcut pași importanți spre refacerea vechiului Muzeu. În exterior, adică aici, în curtea școlii, sîntem în perioada de aducere și amenajare a ultimelor utilaje din domeniul forajului și extracției. Am executat utilaje vechi, cum este hocna (primul utilaj de lemn, datînd de la sfîrșitul sec. al XIX-lea), o sondă canadiană și un trepied, la care se vor adăuga machetele a două sonde de foraj și extracție”, a încheiat Ioan Vîrgolici, care ne-a condus apoi în celalată parte a expoziției aflată pe holurile instituției. Nu ai nevoie de lămuriri pentru a vedea cum imediat te întîmpină hărțile atîrnate pe pereți și planșele cu diferite desene, „mute” pentru neavizați. Mai comode pentru privire sînt vitrinele ce adăpostesc imagini de epocă înfățișînd primii mineri moineșteni, imagini ce amintesc de pionierii petrolului american, lămpi, documente și alte obiecte ce țin de acest univers al „aurului negru”. „Avem în lucru un set de 10 vitrine în care vom expune documente ale extracției și prelucrării petrolului în zonă, ne lămurește directorul școlii. De altfel, continuă el, împreună cu Muzeul Național al Petrolului colaborăm la realizarea a 25 de panouri pe sticlă, tot din domeniul industriei extractive”.
Avînd suportul moral și material al forurilor locale, beneficiind de ajutorul Muzeului Petrolului din Ploiești, depozitarul unei părți din fosta expoziție moineșteană, care este de acord să recondiționeze o parte a exponatelor și să le aducă la Moinești, Ioan Vîrgolici este optimist. „Credem că vom reuși să lăsăm pentru generațiile viitoare o dovadă concludentă a activității economice de bază din orașul nostru și nu numai”, ne-a spus el. Și avem toate motivele să credem că istoria „aurului negru” va scrie încă o pagină, definitivă, și în județul Bacău, în orașul Moinești, prin deschiderea acestei Expoziții muzeale „Petrolul din Moldova- Bacău”. (C.GHERASIM)
Lasă un răspuns