Printre numeroase alte lucruri care fac parte din viața unui adolescent, muzica ocupă un loc esențial. Genurile sînt variate, de la arhicunoscutele manele, la tradiționalul rock, de la pop, la notele rafinate ale jazz-ului. Plecînd de la muzică se formează diferite grupuri, deseori sub forma unor mișcări, care susțin cu tărie concepte, ideologii desprinse din muzica respectivă. Așa se explica desenele în stil graffiti, acele mesaje sau de mutle ori versuri reprezentative, și chiar „sculpturile” pe pereții orașului, care poartă și afirmă „vocile interioare” ale creatorilor. O să ziceți că e o altă formă a teribilismului adolescentin, dar pasiunea față de muzică nu se manifestă doar în rîndul adolescenților, ci și cei mari au preferințe în acest domeniu, uneori cît se poate de haioase.
Muzica își pune accentul chiar și pe stilul vestimentar. Hainele negre, tricourile lungi, ghetele masive la care se adaugă accesorii cum ar fi lanțuri, curele cu ținte și fel de fel de cuie, brățări din piele și cruci din metal, toate sînt elemente definitorii pentru un rockeri autentici. Lucrurile sînt universal valabile pentru orice adept al unui stil de muzică, care își dă toată silința să reprezinte genul respectiv.
În alte orașe poți găsi cluburi diferite în care atmosfera diferă în funcție de specificul și clientela fiecăruia. Existența acestora e pe măsura gusturilor și nimeni nu rămîne pe dinafară.
Muzica devine atractivă nu doar prin sunet, dar și prin versuri, care pot fi destul de „adînci” uneori. Un lucru ce merită studiat este istoria acesteia. Clasificarea nu se opreste la trei patru genuri, ci se întinde pe arii foarte vaste.
Muzica va rămîne una dintre cele mai ușoare și plăcute forme de relaxare, chiar dacă unii ascultă chestii mai zgomotoase, iar alți se răsfață cu sunete mai deosebite. Efectul rămîne același. (Noémi CRISTESCU)
Lasă un răspuns