N-o să mai putem cumpăra vin de buturugă

• noua Lege a vinului îi oprește pe viticultori să comercializeze vinurile din soiurile hibride • europenii beau doar vinuri de viță nobilă, iar legislația noastră s-a aliniat cu a lor • țăranii noștri vor trebui să aibă numai vii nobile • viticultorii noștri au intrat în panică, însă toate aceste schimbări vor intra definitiv în vigoare din 2015 • pînă atunci ambele culturi sînt admise

Mulți dintre cei care au viță-de-vie hibridă (nealtoită) s-au speriat cînd au auzit că trebuie să schimbe butucii. Această problemă a fost ridicată și la Sascut, și la Podu Turcului, comune cu suprafețe însemnate de vie. Oamenii au înțeles că „europenii” vor musai ca ei să scoată butucii actuali și că sînt forțați să îi înlocuiască cu soiuri sofisticate. Aflați în județ cu caravana de consultanță mobilă, specialiștii Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și cei din ministerul de resort i-au lămurit că lucrurile nu stau așa cum se aude. În realitate, acordurile cu Uniunea Europeană nu impun nimic în acest sens, numai că în spațiul comunității nu sînt acceptate vinurile care provin din soiurile de viță-de-vie hibridă. Practic, reglementările autohtone s-au înscris în aceste coordonate, dar mai este pînă la termenele limită.

Legea viei și vinului impune condiții drastice la calitatea băuturilor alcoolice

Pînă la Uniunea Europeană, Legea viei și vinului – nr. 244/2002 -, ca și normele metodologice de aplicare, au condiții relativ drastice în privința calității vinurilor. De altfel, reglementarea privind eliminarea soiurilor hibride este cuprinsă acolo. Legiuitorul înțelege prin vii hibride cele formate din vițe nealtoite, din care se obține clasicul „vin de buturugă”. În principiu, strugurii respectivi sînt buni de consum, dar vinul obținut din ei este de proastă calitate. De altfel, în legea menționată produsul este considerat impropriu consumului uman și este destinat exclusiv distilării. Cele mai cunoscute soiuri hibride sînt Tireasă (sau Tirează, cum i se mai spune), 1001, Găzărească, Nohan, Crăcana, Seibera etc., dar scoaterea viilor hibride are termen lung. „Termenul limită pînă la care via hibridă trebuie înlocuită este anul 2015, iar posesorii vor primi despăgubiri”, a declarat consilierul ministrului Agriculturii, Aurel Anghel. De altfel, amatorii de „molan” pot să păstreze pînă la 10 hectare de vie hibridă, cu condiția ca aceasta să fie numai în intravilan, iar strugurii să fie utilizați pentru consum propriu. Pe de altă parte, podgoriile cu soiuri nobile se vor înființa utilizînd vițe altoite, crescute în pepiniere autorizate, dar nu se știe de unde se vor lua bani, pentru că se preconizează distribuirea lor gratuită. Practic, legislația vizează schimbarea structurii viilor exploatate industrial. „Nu vine nimeni să taie via, așa cum înțeleg unii. Nici vorbă de așa ceva. Dar puțini își dau seama că pînă în anul limită cea mai mare parte a viilor hibride își vor epuiza oricum potențialul biologic și vor trebui înlocuite vrînd-nevrînd”, a precizat directorul executiv al DADR, Ioan Melinte.

Plantarea de noi butuci costă bani mulți

Plantarea de vie nobilă este supusă unor reglementări riguroase, dar principalul motiv pentru care podgoriile cu soiurile nobile nu sînt preferate de viticultori este costul ridicat al înființării acestora. Înființarea viilor se face numai cu acordul direcțiilor agricole județene, iar dacă suprafața depășește trei hectare este nevoie și de un proiect vizat de unitatea de cercetare din zonă, deoarece înființarea de noi plantații viticole depinde de strategia națională din domeniu.

Dar în județul Bacău există încă loc pentru vii. Potențialul în privința culturii de viță-de-vie nu este suficient exploatat. Suprafața cultivată la nivel de județ este puțin peste 7.600 de ha. Chiar dacă regiunile de deal au o pondere însemnată în arealul județului, plantarea la nivel de exploatație nu este simplă. În afara materialului săditor este nevoie de amenajarea solulului și de susținerea viței. Iar aceasta se face de obicei pe paliere de sîrmă. Cînd se trage linia, se ajunge la costuri extrem de ridicate.

Un altoi cu vița de soi costa în această vară în jur de 30.000 de lei, iar în condițiile în care pe un hectar se cultivă circa 3.800 de vițe se ajunge la impresionanta sumă de 114 milioane de lei. Deci sînt necesari în jur de 3.500 de dolari numai pentru cultivarea altoilor. La această sumă se adaugă cheltuielile cu stropitul, substanțele necesare pentru combaterea dăunătorilor și, nu în cele din urmă, cele cu lucrările de întreținere și de culegere a rodului. Per total, aceste costuri ajung pînă la 10.000 de dolari pe hectar pentru primii patru ani, pînă cînd vița intră în producție. La aceasta se adaugă cheltuielile foarte mari de exploatare a unui hectar de viță-de-vie în producție, care ajung pînă la 40-45 de milioane de lei pe an. Este însă evident că puțini viticultori își permit să plătească acești bani. În

plus, prima producție demnă de luat în seamă se obține în al treilea

an de la plantare, dar abia în al cincilea an se ajunge la o producție

de circa 7 tone la hectar, considerată ca fiind măcar eficientă, dacă

nu realmente profitabilă.

Vinul „mîna a doua” nu se mai poate comercializa

Există și alte opreliști în actul normativ menționat. Cum spuneam, vinul rezultat din struguri hibrizi este interzis la comercializare. Pe de altă parte, pentru vinurile nobile este obligatoriu ca tăria alcoolică obținută prin fermentație naturală să fie de minimum 8,5%. Cu alte cuvinte, s-a terminat cu vinurile fabricate prin adaos de apă și de zahăr. Interesant este că legea interzice comercializarea pentru consum uman a pichetului, adică a produsului obținut prin spălarea tescovinei (așa-numita „mînă a două”). Sancțiunile în acest caz merg de la amendă pînă la pedeapsa cu închisoarea pentru falsificare de produse.

Conform legii, sînt interzise la comercializare vinurile falsificate, cele care au adaosuri și aromatizanți neadmiși de lege, cele oțetite, băloșite sau cu miros nespecific. De asemenea, este interzisă cu desăvîrșire folosirea aromatizanților în cazul vinurilor spumante. Cu alte cuvinte, spumosul de piersici sau căpșuni nu mai poate fi vîndut sub denumirea de vin. (Gabriela PASCU)