Năpasta financiară a părinților

Ultimul an din ciclul gimnazial scoate din buzunarele părinților sute de euro

A fi elev în România a devenit o povară financiară și materială pentru părinți. Lipsa perspectivei asupra viitorului conduce la lipsa unui sens în viață. Ce înseamnă să ai un copil în clasa a VIII-a? Pregătire pentru examenul de capacitate, cărțile cu subiecte posibile, banchetul de la sfîrșitul anului, fondul clasei, și, nu în ultimul rînd, toaleta pentru balul festiv. Toate acestea constituie ingrediente destu de piperate pentru părinții ai căror „odoare” au ajuns în clasa a VIII-a. Un simplu calcul realizat după standardele Uniunii Europene arată că buzunarele părinților se ușurează în timpul ultimului an școlar din ciclul gimnazial cu 400 de euro, adică leafa medie pentru patru luni de zile de muncă.

De departe cea mai costisitoare, dar, probabil, și cea mai eficientă investiție este cea privind pregătirea în particular a micuților la disciplinele care vor constitui poarta de intrare în colegii și licee. Conform legilor nescrise ale supraviețurii dascălilor norocoși din Bacău, în momentul de față, un elev din clasa a VIII-a plătește într-o lună, pentru meditațiile la română și matematică, suma de 1.200.000 lei. „O ședință de două ore costă în jur de 150.000 lei. Sau 200.000 pentru alții, care fac pregătire singuri cu profesorul, fără alți colegi”, a precizat o elevă. Situația este asemănătoare indiferent de școala despre care ai vorbi.

Cum anul școlar se apropie de sfîrșit, au început deja tremurăturile și căutările în vederea creării unui „look” care să lase uimiți colegii în marea zi a banchetului. Mulți dintre cei mici ca vîrstă, dar maturi la comportament și atitudine, și-au făcut calcule estimative pentru cît vor cheltui din banii părinților. „Pentru toaletă, plus coafură, machiaj, pantofi și rochie, cred că o să fie nevoie de vreo trei, patru milioane de lei”, a estimat o elevă în clasa a VIII-a, susținută și de alte colege. Pentru un băiat care se respectă, se pare că la ordinea zilei va fi tot tradiționalul costum, cămașa și o pereche de pantofi. Pentru un costum care „să nu arate ca la morți”, după cum spun ei, și o pereche de pantofi buni, costurile ajung cam tot la fel sau cu puțin mai mici decît la o fată. „Un costum cît de cît convenabil costă în jur de două milioane, plus pantofii și cămașa”, a precizat un elev.

Fără a-și face prea multe griji în privința dramei financiare pe care o trăiesc părinții, elevii se bucură că-și vor încheia socotelile cu școala generală, aștepînd cu nerăbdare noul ciclu școlar. Cît privește părinții, aceștia sînt bucuroși că pot munci și pot oferi copiilor ceva bun. Cei plecați în Occident vor avea de suportat și mai profund lipsa contactului direct cu copilul ce primește lunar cîteva sute de euro pentru școală și viața cotidiană. În timp ce elevii care nu-și permit luxul milioanelor de lei pentru pregătire și cochetăriile extrașcolare, ai căror părinți le pot asigura minimul de decență, s-au resemnat deja cu învățătura deprinsă în cei opt ani de școală. Iar acest lucru îl citești pe fața lor, indiferent de școala la care te-ai opri. Cel puțin în Bacău. (Constantin GHERASIM)