Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos la „plinirea vremii”, Crăciunul, cum este îndeobște cunoscut – eveniment plănuit de Dumnezeu din eternitate și pus în mijlocul timpului și al istoriei – are foarte multe înțelesuri duhovnicești și este dătător de multiple sensuri pentru toți oamenii. Întruparea Domnului Hristos, sau intrarea Logosului divin în istorie, s-a petrecut într-un timp și într-un spațiu anume: Betleemul Iudeii în vremea cînd se aplica recesămîntul populației în imperiul roman, decretat de Octavian Augustus. Atunci, fiecare om trebuia să declare cu sinceritate cărui trib aparținea, din ce familie făcea parte, al cărui fiu era. Unii au ales Roma, alții Atena sau Ierusalimul etc. Iisus n-a ales nici una din acele „cetăți”, fie ele „eterne”, nici chiar Ierusalimul, locul unde Dumnezeu a manifestat permanent slava Sa. El a ales Betleemul, poate cel mai sărăcăcios „oraș” de atunci de pe fața pămîntului. Către acel loc s-a îndreptat cînd s-a împlinit sorocul ca Sfînta Fecioară să nască pe Hristos ca „cetățean” al unui imperiu, pentru cei ce nu cred, și ca Fiu al lui Dumnezeu pentru cei ce așteptau mîntuirea și restabilirea relației de iubire cu Dumnezeu. Evenimentul Nașterii Domnului a constituit și o provocare pentru istorie. În planul lui Dumnezeu era cuprinsă ingeniozitatea oamenilor, a căror inițiativă a sfîrșit prin a servi planului providențial.
Dumnezeu așteaptă ca lumea să se încreadă în El
Pentru a înțelege mai bine acest fapt, asociem evenimentul petrecut în peștera Betleemului cu cel de pe malul Nilului, în Egipt. Pentru a-l pregăti pe Moise eliberatorul, Dumnezeu s-a servit de Faraon, cel care înrobise poporul ales. Cezar Augustus, unul din cei mai iluștri împărați din istoria imperiului roman (la apogeu la acea dată), în mîndria sa, vroia să cunoască care era numărul populației de sub stăpînirea sa. Dumnezeu S-a servit de această ingenioasă isee pentru ca Mesia să se nască la Betleem. La prima vedere, oamenii fac și desfac istoria; cel puțin așa cred ei. Dar iată că Dumnezeu este Cel care-i inspiră. Totuși, evenimentul cheie nu împiedică privirile și atenția oamenilor. Legănelul care plutea pe apele Nilului cu Moise și ieslea din Betleem par a fi nesemnificative, fapte diverse ale istoriei. Dumnezeu începe imensa operă de mîntuire a lumii foarte smerit (fără lovituri de stat, fără referedum, fără alegeri, fără manifestări). Legănelul de pe Nil purta pe mediatorul între Dumnezeu și poporul ales. Ieslea din peștera Betleemului devenea locul de întîlnire dintre Dumnezeu și umanitate. Dumnezeu nu deranjează pe nimeni cînd se arată mai concret lumii, însă așteaptă întru răbdare ca lumea să se încreadă în El și să cunoscă că El este „Calea, Adevărul și Viața”.
Toată lumea știe ce înseamnă și ce presupune un recensămînt. Mai marilor lumii le place să pună lumea în statistici. Poate aceeași intenție a avut-o și Cezarul pe vremea aceea. Sau poate Cezarul îl reprezenta pe „ispititorul” de pe muntele Quarantania, cel care vroia să-i arate lui Iisus vastul său imperiu, ca și cum ar fi fost al lui. (…)
Cîți dintre noi mai știu cine este Hristos
Recensămîntul din timpul Nașterii lui Hristos cred că a fost în planul lui Dumnezeu, de aceea a fost respectat și de membrii Sfintei Familii. În planul Lui, nimic nu este întîmplător, hazardul nu există. Așa că Iosif cu Maria, maica sfîntă, s-au supus stăpînitorilor acestei lumi. Dar Dumnezeu a schimbat evenimentul omenesc într-unul dumnezeiesc.
În toată agitația umană de atunci, un înger se arată cîntînd laude lui Dumnezeu și spunînd oamenilor că s-a născut „Împăratul cerurilor”. În toată istoria sfîntă, îngerii sînt mesagerii bunelor vestiri, dar care schimbă și bulversează mersul istoriei. Aducînd păstorilor bucuria Nașterii Domnului, vestea s-a auzit de atunci din generație în generație ajungînd pînă la noi, spunîndu-ne: voi care ați înscris în catastifele istoriei pe pruncul Iisus nu uitați că sînteți recenzați prin Duhul Sfînt ca fii ai Bisericii. Nu uitați de rolul vostru primordial, acela de a deveni fii ai lui Dumnezeu după har. Semănați pace pe pămînt și bunăvoință între oameni, ca să trăiți mulți ani și să aveți plată de la oameni și mîntuire de la Dumnezeu. (…)
Recensăminte ale populației au avut loc de numărate ori în toate epocile istoriei și la toate popoarele lumii, după cel făcut de Cezar. Providența a făcut ca după 2000 de ani de creștinism (anul trecut) și la poporul nostru să se facă un recensămînt al tuturor locuitorilor țării. S-a constatat că numărul celor ce s-au declarat că sînt grefați pe „vița Hristos” este încurajator și dătător de speranțe. Deci criza spirituală încă nu s-a instaurat. Dar cîți dintre aceștia mai știu exact ce este Hristos. Cîți îl mai consideră pe Hristos unicul mediator între Dumnezeu și oameni? Cîți mai trăiesc cu Hristos și pentru Hristos? (…) Evenimentul de acum 2000 de ani este un eveniment dumnezeiesc care trebuie retrăit, actualizat de fiecare dată, în fiecare an, în dimensiunea lui teologică și duhovnicească: „Fiul Omului”, înscris în catastifele vremii, este Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Fie ca Nașterea Domnului de anul acesta să aducă fiecăruia numai bucurii, pace și liniște în suflete, iar Noul an 2003 să fie mai bun, mai rodnic și un timp bineplăcut Domului.
Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului
Crăciunul- întîlnirea noastră cu Hristos
Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului pe pămînt, realizarea planului de mîntuire voit de Tatăl la „plinirea timpului”. „Cînd a venit însă plinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea”.
Acesta este punctul central al mîntuirii spre care s-au îndreptat toate profețiile și de la care a pornit noua împărăție a fiilor lui Dumnezeu. Este intrarea în lume a Mîntuitorului, care a marcat pentru totdeauna istoria; este, de fapt, începutul realizării împărăției lui Dumnezeu. „S-a împlinit timpul și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Întoarceți-vă și credeți în Evanghelie”, declară însuși Iisus în drumul său prin Galileea. Nașterea, viața, moartea și învierea lui Hristos trasează drumul noilor făpturi și viața celor ce sînt chemați să facă parte din poporul celor mîntuiți. (…)
„Prin nașterea Sa în lume «la plinirea timpului», Hristos devine fundamentul și centrul istoriei, sensul și scopul ei ultim. Întruparea sa, care își are apogeul în misterul pascal și în darul Duhului, constituie inima vibrantă a timpului, ora misterioasă în care împărăția lui Dumnezeu se apropie”.
Privirea noastră să rămînă fixată pe chipul Domnului
Oamenii timpului nostru vor să-l vadă pe Hristos, vor să-l cunoască și să-l înțeleagă. În realizarea acestei dorințe un rol deosebit îl are Biserica, păstrătoarea chipului adevărat al lui Hristos și sacramentul mîntuirii tuturor. Pentru a-l arăta lumii, toți membrii Bisericii trebuie să-l contemple. (…)
Pentru a-l cunoaște pe Hristos, mesajul Său, evanghelia sa, iubirea sa, este necesar să ne apropiem de el, să-l vedem în familia din Nazaret și să-l urmăm pe drumurile Palestinei, anunțînd vestea cea bună.
Grota din Betleem, sărăcia ieslei, simplitatea păstorilor, refuzul arătat din partea celor avuți, tulburarea lui Irod care se temea să nu-și piardă tronul, apariția magilor din țări îndepărtate și cîntecul îngerilor, ne fac să înțelegem drumul ales de Dumnezeu spre oameni, spre inima lor, ne descoperă planul Său de iubire eternă, care nu poate fi oprit de nimic. Pentru că iubirea Sa e mai tare decît moartea și fericirea veșnică, dorită pentru făpturile Sale, mai mare decît orice alt bine pămîntesc. (…)
Creștinii, martori ai iubirii și ai luminii
Aceasta este vocația unui adevărat creștin; să facă să strălucească chipul lui Hristos în lume, să facă să învingă binele și frumosul, să răspîndească peste tot lumina cea adevărată, să facă să triumfe iubirea.(…)
La Crăciun, creștinii sînt chemați să contemple chipul lui Hristos, iubirea sa infinită, să se lase aprinși de iubire și lumină, și în acest mod să transmită și celorlalți minunățiile Domnului, faptele sale minunate. (…)
(fragment din Scrisoarea Pastorală de Crăciun, a Prea Sfințitului Petru Gherghel, Episcop Romano-Catolic de Iași)
Lasă un răspuns