Ne pregătim de Postul Nașterii Domnului

– de miercuri, 14 noiembrie, și până în ziua de 25 decembrie ne aflăm în Postul Nașterii Domnului (Crăciunului).

Bucuriile fără rugăciune nu rezistă, de aceea, creștinii ortodocși încep marele praznic al Nașterii Domnului printr-o perioadă de post. Scopul acestuia e pregătirea pentru întâmpinarea marii sărbători și trăirea ei întru bucurie duhovnicească. Postul Crăciunului aduce aminte creștinilor de patriarhii și drepții din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea și nădejdea venirii lui Mesia-Izbăvitorul.

Noaptea Vechiului Testament

Cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acesta, numit postul din luna a zecea. Sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească 40 de zile, începând de la 15 noiembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie (Sfîntul Filip), iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul durează până în seara zilei de 24 decembrie inclusiv. Prin lungimea de 40 de zile, ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot așa și creștinii, postind 40 de zile, își curățesc sufletele și trupurile și se învrednicesc să primească între ei pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu scris cu litere, ci întrupat și născut din Sfânta Fecioară. După alții, postul Nașterii mai simbolizează și noaptea întunecoasă a Vechiului Testament.

Ultima zi a postului Nașterii (24 decembrie), numită și ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la ceasul IX (orele 15-16), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și a celor trei tineri din Babilon. În unele părți se ajunează în această zi pînă la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Nașterea Domnului. Această ajunare amintește totodată postul ținut odinioară de cei care urmau să se boteze, în seara acestei zile, la liturghia săvârșită atunci în acest scop.

Postul Nașterii Domnului este ținut și în Biserica Romano-Catolică, unde e numit Postul venirii Domnului sau simplu Adventus, dar este mult mai scurt decât la ortodcși. El ține numai trei săptămîni înainte de Nașterea Domnului, având zile de post mai aspru miercurea, vinerea și sâmbăta.