Nervi pe seama americanilor

Ștefan RADU

Pe vremea studenției mele, circula un banc despre cît de democratic era statul lui Ceaușescu. Se spunea, în anecdotă, că Itzic din Israel îl vizitează pe vărul Ștrul din România și-i povestește acestuia despre cît de liberi sînt oamenii la Tel Aviv. „Poți oricînd, în plină stradă, să-l critici pe premierul Rabin și nu pățești nimic”. Deloc impresionat, Ștrul a ripostat: „Și în România este la fel de mare libertate: oricine, în piața publică, poate să-l critice cît vrea pe Rabin și nu-l oprește nimeni!” Gluma asta mi-a revenit în minte zilele trecute, exasperat fiind de reportajele maraton din Statele Unite. Pentru orice străin ajuns întîmplător pe meleagurile noastre, enorma agitație mediatică l-ar fi îndemnat să creadă că sîntem al 52-lea stat al SUA. Pe orice canal ai fi deschis televizorul dădeai de Bush. Nici la radio nu aveai mai multe șanse: între două melodii ascultai și o frază memorabilă a șefului de la Casa Albă… Despre ziare ce să mai spun?! Paginile de gardă, inevitabil, s-au deschis doar cu figura președintelui american. Mi-e teamă să deschid și conserva de gulaș să nu care cumva, Doamne ferește!, să sară din sos aceeași mutră zîmbăreață…

Alegerile din State au fost un fel de „încîlzire” pentru alegătorul român. Cei mai ușor influențabili și-au testat nervii lor sensibili în acest „amical” fără o miză reală. Nu vor crește nici pensiile, nici salariile dacă Bush a cîștigat. Poate doar petrolul se va mai scumpi din cauza interminabilului conflict din Irak… Pentru electoratul român, indiferent cine ar fi luat marele premiu în competiția de peste ocean nu ar fi adus vreo noutate. Nu la Washinghton se rezolvă necazurile noastre. Șerifii americani nu se vor deplasa pe meleagurile mioritice pentru a stîrpi corupția cu patalama politică și nici nu se vor transfera din rezervele Trezoreriei americane fondurile necesare reabilitării sistemului de sănătate sau al asigurărilor sociale. Noi rămînem cu necazurile noastre și ei cu ale lor.

De altfel, nici pentru americani nu conta în mod esențial cine ar fi cîștigat. Fie că sînt democrații la putere, fie că republicanii conduc, economia lor tot capitalistă și liberală rămîne. La noi, în schimb, lucrurile sînt mult mai complicate. L-am văzut, ieri, pe președintele (partidului sau țării?) Iliescu vociferînd, cu venele de la gît umflate, împotriva cotei unice de impozitare. Nu-i ies din minte cei care cîștigă mai mult de patru milioane pe lună. Pentru el, asemenea indivizi sînt un fel de chiaburi nenorociți, îmbuibați care nu se mai satură de muncă și care vor venituri din ce în ce mai mari! Așa arată capitalismul, domnule președinte! Este sistemul acela împotriva căruia ați luptat din fragedă tinerețe și v-ați pregătit intens la universitățile bolșevice de la Moscova. Este societatea în care americani pot alege liberi, pot să-și croiască destinul după propriul interes și nivel de pregătire, este sistemul dorit de tînăra generație care s-a săturat de obsesiile dumneavoastră născute din dragostea față de socialismul multilateral mutilant și părăsesc țara pe rupte.

Dl Iliescu a făcut și o altă boacănă: el s-a stropșit la cineva – fără să-l nominalizeze – care ar fi afirmat că românii sînt săraci pentru că nu muncesc. Luat de val, el a crezut că se răstește la opoziție. Numai că aberanta afirmație a fost făcută de un ministru pesedist, marele strateg politic Vasile Dîncu, într-un interviu publicat de presa centrală marți, 2 noiembrie. Așa că dl viitor senator Ion Iliescu ar face bine să pună ordine printre oamenii săi și apoi să dea verdicte privind soarta poporului român. Lui chiar nu i-ar strica să fie mai atent la mecanismele politice americane, acolo unde inșii cu idei egalitariste au fost scoși din istorie.uncesc. Luat de val, el a crezut că se răstește l

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!