Nesimțire marca PSD!

Statul îl scutește pe Iacobov de 15.000 de miliarde de lei

Un nou atentat la buzunarul românilor s-a petrecut ieri, după ce Guvernul a decis că datoriile înregistrate de Rafo Onești vor fi preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Decizia echivalează cu trecerea miilor de miliarde de lei pe care rafinăria care i-a aparținut lui Iacobov le are de plătit la bugetul de stat la datoria publică. Pentru că este greu de crezut că AVAS va recupera mare lucru din restanța rafinăriei, iar precedentul Bancorex este mai mult decît sugestiv în acest sens. Și, în timp ce patronii de la Rafo și Carom se pregătesc pentru o nouă viață, scutită de apăsarea datoriilor la bugetul statului, pentru care ar putea fi executați, românii vor continua să resimtă povara. Pensiile vor rămîne la fel de mici, alocațiile copiilor, insuficiente. Vom continua să mergem la spital cu medicamentele și papucii în buzunar, pentru că nu vor fi bani în sănătate. Profesorii și funcționarii publici se vor tîrîi de azi pe mîine, încercînd să supraviețuiască din salarii de mizerie. în timp ce Corneliu Iacobov se va urca în elicopter și va decola spre destinații exotice, vom rămîne să ne numărăm bănuții de întreținere.

Guvernul a decis ieri, printr-o ordonanță de urgență, ca 15.000 de miliarde de lei, sumă pe care Rafo și Carom Onești o datorează la bugetul de stat, să treacă la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS. Practic, tot ceea ce avea de recuperat Ministerul Finanțelor și Direcția Vamală Iași de la Rafo și Carom au trecut retroactiv, de la 30 octombrie 2004, la AVAS, în vederea recuperării acestora. Mircea Ursache, directorul AVAS, spune că un colectiv de specialiști din mai multe ministere au analizat problema și au decis că aceasta este varianta cea mai bună. Preluarea creanțelor Carom și Rafo către AVAS ar putea fi un prim pas pentru scutirea totală a celor două firme. Potrivit legii, AVAS are posibilitatea să recupereze datoria unei firme prin executarea silită a societății, prin lichidarea sau vînzarea de active, poate să convertească restanța în acțiuni, dar poate și să radieze datoria, în urma unui act normativ.
Rafo Onești, care i-a aparținut pînă acum cîteva luni lui Corneliu Iacobov, se află în reorganizare judiciară, după ce SNP Petrom, care avea de recuperat de la Rafo peste 2.000 de miliarde de lei, a solicitat în instanță declanșarea procedurii. Rafo are o datorie la bugetul de stat de peste 8.000 de miliarde de lei, deși a beneficiat în mai multe rînduri de reeșalonări sau scutiri de plată. De cîteva luni, Corneliu Iacobov nu mai apare în prim – plan și, cel puțin în documente, firma apare a fi proprietatea lui Balkan Petroleum, care are acționară o altă societate, VGB Oil, deloc străină de găurile imense înregistrate în rafinărie. De altfel, același VGB Oil a făcut afaceri și deține acțiuni și la Carom Onești, o altă gaură neagră a județului. Deloc întîmplător, planul de reorganizare propus de Balkan Petroleum prevede fuziunea dintre Rafo și Carom, urmată de convertirea datoriei în acțiuni. La acest moment, potrivit datelor oficiale, datoria totală a celor două societăți se ridică la 24.000 de miliarde de lei. Bugetul județului Bacău pe zece ani. în urma conversiei în acțiuni, statul, principalul creditor, ar urma să redevină acționar la Rafo și Carom. Cu alte cuvinte, după ce Corneliu Iacobov și apropiații săi au devalizat rafinăria, acum aceasta este repusă în brațele statului, care urmează să o administreze. Că lucrurile stau așa, confirmă chiar Paul Ivașcu, directorul general al Rafo. El spune că decizia de ieri a Guvernului este o dovadă clară că, pe 24 noiembrie, planul de reorganizare va fi acceptat. „Decizia ca datoria la buget să fie preluată de AVAS este un prim pas
pentru aprobarea planului de reorganizare propus de noi. După
aprobarea planului de reorganizare, pe 24 noiembrie, statul va
monitoriza activitatea de la Rafo, în calitate de acționar”, spune Paul Ivașcu.
Cu alte cuvinte, chiar dacă nu se poate vorbi despre o scutire proriu-zisă a datoriei, statul l-a iertat pe Iacobov și compania, acceptînd să redevină acționar la o firmă unde datoriile la stat au crescut aiuritor. O altfel de scutire.

Instituțiile statului se fac că verifică ce s-a întîmplat la Rafo

Corneliu Iacobov a pus mereu pe seama economiei românești și a prețurilor sociale a benzinei la pompă sumele tot mai mari pe care Rafo le-a acumulat la bugetul de stat. Există, însă, voci care vorbesc despre un jaf premeditat și care chiar acreditează ideea că ceea ce s-a întîmplat cu Rafo, Carom și Rafinăria Dărmănești seamănă cu un atentat la siguranța națională. Mircea Ursache, directorul AVAS, a fost nevoit să recunoască faptul că nu economia națională, ci managementul de la Rafo și Carom au dus la producerea acestei imense găuri la buget. Ursache chiar a vorbit despre o anchetă, pe care ar fi demarat-o instituțiile statului. „Managementul de la Rafo și Carom este o cu altă discuție. Să fie foarte clar pentru toată lumea că problemele care țin de managementul acestor societăți, de maniera în care unii sau alții au condus societatea sînt de competența unor instituții abilitate ale statului, care vor verifica, unele dintre ele chiar verifică, modul în care au fost conduse. Dar de aici și pînă a lăsa la voia întîmplării astfel de societăți e o distanță lungă”, a spus ieri Mircea Ursache. .
în noua sa calitate, de administrator al datoriei, AVAS va trebui să se pronunțe și asupra planului de reorganizare al Rafo Onești, care a fost prezentat instanței. Ursache spune că va fi de acord cu planul și că a cerut deja o părere din partea specialiștilor de la Ministerul Economiei. „Planul urmează să fie corectat, în sensul că el este întocmit în momentul de față la o valoare a acțiunilor de 25.000 lei, la valoarea nominală. Eu nu pot accepta un astfel de plan, pentru simplul motiv că acceptarea la valoarea nominală a conversiei creanțelor în acțiuni ar însemna ajutor de stat. Dacă voi aproba acest plan de reorganizare, o voi face la valoarea evaluată a acțiunilor, la valoarea de piață. Acum urmează să facem conversia și să vedem la ce valoare, cum, în ce condiții, nu pot să vă spun mai multe”, a spus directorul AVAS.
Cu alte cuvinte, este mai mult decît evidentă soluția aleasă de guvern, pentru a pune batista pe țambal în cazul Iacobov: datoriile de peste 10.000 de miliarde de lei ale Rafo vor fi convertite în acțiuni, preluate de către stat, care va redeveni acționar. O confirmare că în România poți face orice, dacă ai prieteni sus-puși. Corneliu Iacobov a luat rafinăria, a înglodat-o în datorii, apoi a pasat-o din nou la stat. Totul, cu ajutorul colegilor de partid.
De ce a ales Guvernul această cale, de a ceda datoriile la AVAS? Poate și pentru că ministrul finanțelor, Mihai Tănăsescu, s-a arătat împotriva planului de reorganizare și a variantei de a transforma datoriile în acțiuni. S-a găsit, însă, un director de AVAS dispus să accepte acest lucru, cu orice risc, inclusiv de a fi blamați de instituțiile europene. Un risc pe care, pentru colegul Iacobov, și l-a asumat întregul Guvern al României.

Scutirile pentru Iacobov s-au ținut lanț

Rafo Onești a fost cumpărată, în toamna anului 2001, de omul de afaceri Corneliu Iacobov și a fost considerată un mare succes al Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS). Bunăvoința statului pentru noul patron, Corneliu Iacobov, s-a simțit încă din momentul semnării contractului: Concernul de firme Imperial Oil Bacău și Canyon Servicos LDA Portugalia a cumpărat, contra șapte milioane de dolari, pachetul de acțiuni de 60%, deținut pînă atunci de stat. APAPS a înregistrat, însă, o valoare totală a tranzacției de peste 81 de milioane de dolari, dar concernul de firme Imperial Oil – Canyon Servicos a fost, prin contract, scutit de plata a peste 63 de milioane de dolari, sumă care ar fi trebuit investită în Rafo, în decurs de cinci ani. O altă dispensă acordată de APAPS a fost pentru alte aproape 17 milioane de dolari, bani care ar fi trebui cheltuiți de noul proprietar, în decurs de opt ani, pentru investiții de mediu. Și, suprem gest de înțelegere față de un investitor, APAPS a acceptat ca cele șapte milioane de dolari să fie plătite, în tranșe, pe parcursul a șapte ani.
Mărinimia nu s-a oprit aici. Iacobov a primit de la colegii de partid și alte cadouri. Imediat ce s-a semnat privatizarea, Rafo a fost scutită de guvern de plata a aproape 3.000 de miliarde de lei, reprezentînd datorii la bugetul statului, acumulate în timp, înainte de privatizare. în decursul anului 2002, a urmat încă un episod al fructuoasei colaborări dintre Iacobov și stat. în luna aprilie 2002, concernul Imperial Oil – Canyon Servicos a cumpărat un alt pachet de acțiuni de la APAPS, în valoare de 11,2 milioane de dolari, rezultate în urma conversiei în acțiuni a datoriilor pe care Rafo le avea către Ministerul Finanțelor și Ministerul Transporturilor, și a devenit acționar pe 97,8 % din societate. O tranzacție care a ridicat alte semne de întrebare, fie numai și pentru faptul că s-a realizat în cea mai mare discreție a APAPS.
Potrivit datelor pe care ni le-au furnizat surse din Ministerul Finanțelor, datoria Rafo s-a ridicat, în septembrie 2002, la 1.366 de miliarde de lei, adică aproximativ 45,5 milioane de dolari la acel moment. Creanța a fost preluată de bugetul statului și transformată în acțiuni. Iacobov a avut drept de preempțiune la achiziționarea pachetului, pe care l-a cumpărat cu 11,5 milioane de dolari, adică un sfert din valoarea reală. Statul a încasat, pentru o datorie de 45 de milioane de dolari, făcută în condițiile în care societatea era privatizată de un an, doar 11,5 milioane. O privatizare de succes, într-adevăr, dar nu pentru APAPS, ci pentru Corneliu Iacobov. Mai ales că, în paralel, Rafo a mai primit și o reeșalonare a unei alte datorii, de peste 2.000 de miliarde de lei.
Datoriile Rafo către bugetul de stat sau către firmele de stat au continuat să se acumuleze. în toamna anului 2003, Rafo avea restanțe la bugetul statului de alte 6000 de miliarde de lei. Adrian Năstase se pregătea să șteargă din nou aceste datorii, dar a renunțat, mai ales sub presiunea organismelor internaționale. Premierul a declarat, la Bacău, că pune în balanță între cele 6000 de miliarde și cei 3000 de salariați de la Rafo, încercînd să dea o aură de protecție socială gestului de amiciție politică pe care se pregătea să îl facă. Datoriile au continuat să crească și au ajuns acum la peste 10.000 de miliarde de lei numai către bugetul de stat, sumă preluată la AVAS.

SNP, o altă susținere pentru Iacobov

Statul l-a ajutat însă pe Iacobov și, indirect, printr-o firmă pe care a deținut-o pînă de curînd: SNP Petrom, care a pompat mii de tone de motorină spre cele două rafinării ale lui iacobov, fără să primească și bani în schimb. La momentul privatizării, Rafo avea de achitat la SNP o sumă de 380 de miliarde de lei, echivalentul a 18 milioane de dolari. în perioada 2001-2002, Rafo a acumulat o datorie de 1.120 de milioane de lei, echivalentul a 34 de milioane de dolari. Din februarie 2003, livrările de țiței către SC Rafo au fost sistate. Aceeași situație a fost valabilă nu doar la Rafo, ci și la Rafinăria Dărmănești, a aceluiași Iacobov, unde, numai în anul 2001, s-a acumulat o restanță către SNP Petrom de 480 de miliarde de lei, adăugată la alte 1.200 de miliarde de lei, reprezentînd sume neplătite pentru țițeiul livrat de SNP la Dărmănești, în anul 2000. De altfel, cînd la datoria de aproape 1.700 de miliarde de lei s-au adăugat și penalitățile, suma totală a ajuns la 5.100 de miliarde de lei, și SNP a cerut și a obținut falimentul Rafinăriei Dărmănești.
Paguba creată de Iacobov statului are dimensiuni impresionante: 8.000 de miliarde de lei, accize și TVA aferente producției vîndute de la Rafo, 3.000 de miliarde de lei – accize și TVA de la Rafinăria Dărmănești, 1.550 de miliarde de lei – țiței luat de la SNP pentru Rafo (la care nu s-au adăugat și penalitățile) și alte 5.100 de miliarde de lei – contravaloarea țițeiului pentru Rafinăria Dărmănești. Iacobov este dator la SNP Petrom cu 122 de milioane de dolari, adică cu 4.000 de miliarde de lei. în total, el ar datora statului aproximativ 18.000 de miliarde de lei, pentru cele două rafinării pe care le-a avut în proprietate.

Rafo și Carom, relații vechi, în dauna bugetului de stat

Relațiile dintre firmele Rafo și Carom Onești datează de cel puțin doi ani, din vremea în care fabrica de cauciuc natural mai era încă în proprietatea statului. Maeștrii asocierii au fost Corneliu Iacobov, la acel moment proprietar al Rafo Onești, și Ovidiu Tender, care în vara anului 2002 și-a anunțat intenția de a prelua de la APAPS pachetul majoritar de la Carom.

Afacerile dintre Carom și Rafo, concretizate în mii de miliarde de lei, datorii la buget, s-au realizat prin intermediul societății VGB Oil București, acum, unul dintre proprietarii rafinăriei. Inițial, V.G.B. a încheiat un contract prin care s-a angajat să se ocupe de managementul Rafo, apoi a cumpărat și pachetul de acțiuni pe care SIF Moldova îl deținea la Carom. La scurt timp, între Carom și Rafo a fost încheiat un contract de procesare, prin care Rafo a livrat componente pe care o banală instalație de procesare de la Carom le-a transformat în benzină și motorină. La data derulării contractului, potrivit legislației, accizele se achitau de către societatea producătoare, în acest caz, Carom. Accizele au fost de fapt miza întregii afacerii: Carom a procesat doart pe hîrtie materia primă de la Rafo, iar benzina a fost livrate direct la VGB Oil, care a încasat contravaloarea.
în august 2002, Rafo avea o datorie la buget de 1.000 de miliarde de lei, iar Carom datora, tot sub formă de accize, 278 de miliarde de lei. La 31 decembrie 2002, restanța Carom, pentru benzinele și motorinele produse, a ajuns la 1.100 de miliarde de lei, contravaloarea accizei, în timp ce Rafo a adăugat doar 300 de miliarde de lei pe lîngă cele 1.000 de miliarde din august. După primele trei luni ale lui 2003, situația a devenit și mai spectaculoasă: Rafo s-a menținut cu cele 1.300 de miliarde de lei din ianuarie,în timp ce Carom a acumulat vertiginos datorii, ajungînd la peste 2.000 de miliarde, de plătit, sub formă de acciză.
întreaga afacere s-a derulat sub ochii administratorului special, numit de APAPS să supravegheze Carom, aflat în administrare specială, și care se pare că a închis ochii la „mutarea” producției, în documente, dinspre Rafo spre Carom. La momentul privatizării, în 2004, Carom a fost scutită, cum era și de așteptat, de datoriile pe care le-a acumulat către bugetul de stat și care au depășit, la momentul vînzării, 4.000 de miliarde de lei. în acest fel, Rafo, societate privată, aparținînd lui Iacobov, nu s-a mai înregistrat cu datorii către stat sub formă de accize, în timp ce firma statului a devenit în foarte scurt timp datoare cu peste 2.000 de miliarde de lei, accize neachitate. înglodată în datorii, Carom a fost cumpărată, la un preț corespunzător, de Ovidiu Tender. Relația Tender – Iacobov, pe care cei doi se feresc să o recunoască, a dus acum la nașterea celui mai mare debitor al statului.

„Golănie curată”

Oamenii de afaceri din județul Bacău s-au arătat indignați în fața deciziei luate ieri de Guvern care este o dovadă, spun ei, că, în România, economia de piață funcțională și tratamentul egal aplicat oamenilor de afaceri reprezintă încă niște povești.

Constantin Cercasov, om de afaceri: „Golăneală curată! Asociația oamenilor de afaceri va încerca să atace în instanță decizia Guvernului. Așa ceva întrece orice imaginație”.

Constantin Avram, patronul unei firme de construcții: „încă o dovadă că, în România, nu există o economie de piață funcțională. Este sfidător cum Guvernul Năstase a înțeles să rezolve problemele clientelei politice. Noi, cei mici, sîntem lăsați să ne sufocăm, iar cei care au relații sus-puse beneficiază de tot felul de facilități”.

Romeo Stavarache, primar de Bacău și proprietarul unei firme: „O astfel de decizie poate să influențeze negativ mersul întregii societăți românești. Economia românească, dar și românul de rînd, nu mai pot suporta o altă datorie publică atît de mare, mai ales că știm bine ce a însemnat căderea Bancorex. Ca plătitor de taxe și impozite, resimt un sentiment de frustrare, cînd mă gîndesc că în fiecare lună dau bani din care statul să trăiască. Indiferent care ar fi agentul economic, el nu trebuie absolvit atît de ușor de datoriile către buget. E mai mult decît frustrant pentru un om de afaceri. Ar trebui să facem toți la fel și nu știu dacă ar fi benefic pentru stat. Pînă la urmă, cu astfel de decizii, statul ne învață să nu ne mai achităm impozitele și taxele”.

Damian Mereu, proprietarul unei firme prospere din Onești: „Nu am nimic împotriva unor scutiri de la plata impozitelor, dacă acestea sînt corecte și legale. Dar și micii investitori trebuie să poată beneficia de același tratament. Nu am nimic cu «capra vecinului», dar toți oamenii de afaceri trebuie să beneficieze de tratamente similare. Și firmele mici au probleme și, dacă s-au făcut scutiri, acestea ar trebui aplicate tuturor”.

Ioan Aron Popa, patronul unei societăți din Onești: „Față de toți agenții economici ar trebui să se lucreze cu aceeași unitate de măsură. Firme care au doar datorii curente sînt executate, iar cele care devalizează, sînt scutite. Trist este că cetățeanul este cel afectat, pentru că lipsa banilor de la buget afectează viața fiecăruia dintre noi”.

Pagină realizată de Nicoleta BICHESCU sub formă de accize, 278 de miliarde de lei. La 31 decembrie 2002, restanța Carom, pentru benzinele și motorinele

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!