Nicolae Sova, generalul bacauan care a scris istorie

Simbata, 12 martie, s-au implinit 45 de ani de la moartea unuia dintre marii generali romani, bacauanul Nicolae Sova (n.9 noiembrie 1885, in satul Rusaesti, jud.Bacau-d.12 martie 1966, la Bucuresti), ofiter de elita al Armatei Romane, apreciat si remarcat nu numai pentru calitatile sale de comandant, ci si pentru actele sale de bravura pe care le-a savirsit in lupta pentru eliberarea neamului de sub jugul ocupatiei straine. Din cauza posibilitatilor financiare reduse ale familiei sale, a fost nevoit sa-si cistige singur existenta pentru a putea termina liceul din Bacau, care avea in acea perioada 8 clase. In 1907 este admis la Scoala de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti, pe care o absolva in 1911, fiind promovat la gradul de sublocotenet, iar la cererea sa, este ulterior repartizat in cadrul Regimentului 27 Infanterie Bacau. Din octombrie 1911 si pina in iulie 1912, a urmat cursurile Scolii Speciale de Infanterie, pe care a terminat-o al 29-lea din cei 223 de absolventi. La 30 octombrie 1912 este avansat la gradul de locotenent, calitate in care este prezent cu unitatea sa la campania intreprinsa in cel de-al doilea razboi balcanic (1913). Remarcabilele succese ii aduc numeroase distinctii militare si in timpul primului razboi mondial, cind este avansat in mod exceptional la gradul de capitan si primeste comanda Companiei de mitraliere a Regimentului, cu care obtine rasunatoare victorii la Pralea, Dealul Zabrauti si cota 779 de la Paltin (1917). Este numit comandant al Scolii de Mitraliere de pe linga Statul Major al Armatei a 2-a, iar pentru faptele sale de eroism din timpul razboiului este decorat cu „Steaua Romaniei” in grad de cavaler si „Steaua Romaniei” clasa a IV-a, cu panglica de Virtute Militara. In calitate de sef al Birolului Operatiunilor la Divizia 7, contribuie decisiv la eliberarea oraselor Tirgu Mures, Turda, Cluj, Baia Mare si Sighet (1918-1919), obtinind alte noi decoratii, printre care si Medalia „Victoria in Marele Razboi pentru civilizatie” (1916-1918). In perioada 1935-1938 indeplineste functia de atasat militar al statului roman la Viena, iar dupa ce revine in tara este inaintat la gradul de general de brigada. Pentru meritele sale exceptionale obtinute in timpul celui de-al doilea razboi mondial este avansat in 1944 la gradul de general de corp de armata, fiind rasplatit printre altele si cu Medalia „Virtutea Maritima”, categoria navigant, in toate cele trei grade. Este pensionat fortat de catre comandamentele ocupatiei sovietice in 1945 si condamnat ulterior la „10 ani de temnita grea” si confiscarea averii, pentru „dezastrul Tarii” si crime de razboi”. In urma regimului de detentie indurat la Aiud, se imbolnaveste grav, traind dupa eliberare (1956), doar din pensia sotiei. In 1964, aberanta decizie luata impotriva sa este anulata in 1964 si ca o ironie a soartei, este decorat pentru „merite deosebite in opera de construire a socialismului”. Nicolae Sova a ramas in amintirea celor care l-au cunoscut si ca un ctitor de asezaminte religioase, intre care, cea mai importanta este Biserica cu hramul „Sf.Gheorge, Sf.Nicolae si Inaltarea Sfintei Cruci” din Ivesti, jud.Galati, ridicata in memoria celor 2.100 de eroi ai Diviziei I Garda care s-au jertfit pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord. In semn de omagiu, Scoala nr.1 din comuna Poduri poarta numele de „General Nicolae Sova”, iar o strada din Moinesti si o alta din Bacau ii poarta de asemenea numele, ca si actualul Corp 7 de Armata, cu care a obtinut importante victorii pe cimpurile de lupta. Generalul Vasile Atanasiu l-a considerat ca fiind „printre marii nostri generali de razboi care vor fi inscrisi in istoria neamului nostru si al carui nume va fi inscris prinre eroii sai”. (Romulus Dan BUSNEA)