Noapte lungă, minte odihnită!

Anul acesta, trecerea la ora de iarnă, răcirea bruscă a vremii și intrarea în plină campanie electorală au coincis în mod ciudat. Pare a fi un scenariu imaginat de un regizor cinic. Nici din țară, nici de pe continent, veștile bune nu se înghesuie. Electoratul pare mult mai preocupat de scumpirile la utilități și combustibili, de creșterea inflației sau lipsa locurilor de muncă. Cine pe unde mai candidează este un subiect fără prea mare relevanță. Deocamdată…

Am trecut, iată, și de week-end-ul cu cea mai lungă noapte. Am avut șansa să dormim mai mult decît de obicei și să acumulăm un spor de luciditate. În următoarele 40 de zile (interval de parastas?!…) trebuie să decidem ce vrem, cu adevărat, să se întîmple în politica românească. Este drept că unii nu au profitat de porția de odihnă de ieri și au petrecut de Halloween (o sărbătoare ciudată și alienantă…). Sper, însă, că vor ieși din turmentare înainte de 9 decembrie și vor arăta un minim interes pentru propria lor viață. De 23 de ani, votăm ca la chermeză, pentru o sacoșă cu de-ale gurii, o șubă ieftină sau un tacîm de pui respins la export. Apoi întreaga nație plînge, vreme de patru ani, că în fruntea țării au urcat toți oportuniștii și incompetenții. Păi cine i-a ales?! Probabil votanții abulici, abia ieșiți de prin cluburi, flămînzii dispuși să se vîndă pentru un colț de pîine sau naivii care mai cred în promisiunile unor candidați hîrșiți prin toate partidele.

Cutiile poștale devin, de la o zi la alta, neîncăpătoare pentru fel de fel de deșeuri electoarale. Un ins care pînă mai ieri abia dacă îți răspundea la un politicos „Bună ziua!” distribuie, acum, scrisorele mieroase în care își declară „mîndria de a fi băcăuan”… A descoperit că aparține unei comunități? Care îi sînt faptele caritabile excepționale? Ce a returnat acestui oraș care l-a îmbogățit? Iată întrebările ale căror răspunsuri aș vrea să le aud (în calitate de alegător).

Alții publică un soi de „foițe de campanie” în care se chinuie să arate cît de incompetenți, trădători și mincinoși sînt adversarii lor. Totuși, ei ar trebui să știe – dacă au doi neuroni în plus față de găini – că invectivele și reproșurile adresate adversarilor politici nu-i califică a fi competenți, patrioți sau cinstiți. Nici măcar prin comparație directă și punctuală…

Și nu trebuie ignorată strategia de manipulare și disimulare care constă în schimbarea siglei sub care candidează experimentații traseiști și oportuniști din Parlamentul României. Se ascund sub faldurile unor construcții politice penibile, împănate cu nume pompoase (dar fără fond), și cerșesc noi mandate chiar de la cei pe care i-au lăsat fără slujbe, fără pensii și fără speranțe. Pe lîngă acești șacali (animale politice?!) s-au aciuat personaje așa-zise noi, figuri greu de definit, clonate – parcă – după modele de aroganță și cinism inimaginabile. Sunt inși răi de plisc, tunși „regulamentar”, cam din aceeași promoție și cu „idealuri” exprimate în fraze simple, extrase din ordinele de misiune. Un parlamentar local (acum în opoziție) mărturisea (cu mîndrie și speranță nedisimulată) că de partea „lor” se află noua armată de patrioți ai României. Or fi cei conectați la ampla rețea de interceptări telefonice, bine informați și implicați cu toată ființa lor în instaurarea „statului de drepți” în care poporul se va încolona liniștit pentru marșul către societatea absolută?…

Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă!

Ștefan RADU