Nokiar asa?!

Intr-o tara normala, plecarea unei firme ca Nokia s-ar lasa cu analize, demisii si reactii. Intr-o tara ca România, plecarea unui investitor care genera un procent din PIB-ul tarii a devenit subiect de caterinca.

Cea mai importanta analiza care trebuie realizata este aflarea raportului facilitati acordate/impozite si taxe incasate. Pentru ca, ar trebui sa ne invatam minte sa nu mai luam mereu pozitia de „drepti” in fata oricarui concern doar pentru ca ne face cinstea de a investi in tara.

Firme de genul acesta cer si obtin facilitati de la guverne pentru ca vin cu promisiunea creerii de locuri de munca. Si isi permit sa isi mute fabricile dintr-o tara in alta pentru ca ii prostesc pe cite unii sa le dea gratis ceea ce altii platesc: canalizari, drumuri asfaltate, retele, scutiri de taxe. Si devin superprofitabile pentru ca o parte a investitiilor le suporta tarile in care se muta.

Cum ar veni, românii au subventionat Nokia si pentru asta fabrica a angajat citeva mii de cetateni pe care i-a platit cu salarii foarte mici.

Intrebarea care se pune este urmatoarea: merita sa mai subventionam companii internationale pentru a-si reloca productia la noi in tara in contextul in care acestea nu vor sta decit citiva ani, cit timp primesc facilitati?

Este cistigul nostru mai mare decit sumele acordate cu titlul de facilitati? Pentru ca daca raportul acesta ne este defavorabil, nu are rost sa ne ploconim in fata oricarei companii sa vina in tara la noi si sa raminem si cu banii dati si fara locuri de munca!