• administratorul judiciar a precizat în raport că nu poate nominaliza persoanele care se fac vinovate de starea de insolvență în care a ajuns Rafo • el și-a exprimat opinia că rafinăria nu se poate redresa decît în condițiile în care creditorii ar accepta ca datoriile lor să se convertească în acțiuni
După aproape două luni de la preluarea administrării judiciare a Rafo Onești, administratorul judiciar, societatea Sierra Quadrant, și-a depus raportul privind cauzele și persoanele care se fac vinovate de faptul că societatea a intrat în incapacitate de plată. La fel ca și în cazul Rafinăriei Dărmănești, societate care i-a aparținut aceluiași Corneliu Iacobov, ca și Rafo, nici de data asta nu au fost găsiți vinovații pentru starea de îndatorare în care a ajuns rafinăria oneșteană. Este drept că raportul administratorului judiciar de la Rafo a fost îmbrăcat în cuvinte mai meșteșugite decît cel de la Rafinăria Dărmănești, dar în mare situația este cam aceeași: vinovat pentru tot ce s-a întîmplat la Rafo este sistemul economic, cu cauze externe și interne, și, în oarecare măsură, managementul firmei. „Nu pot nominaliza acum persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență. Situația este foarte complexă, iar perioada de timp avută la dispoziție pentru întocmirea acestui raport a fost extrem de scurtă”, a spus Florin Dragomir, administratorul firmei Sierra Quadrant.
Potrivit administratorului judiciar, la această situație au contribuit atît factori externi, cît și factori interni. Printre cauzele externe care au dus la îndatorarea masivă a rafinăriei se numără concurența inegală cu statul român, reprezentat de SNP Petrom, concurența neloială a SNP Petrom, care prelucrează petrol romînesc extras la prețuri mici, spre deosebire de Rafo, unde se prelucrează doar petrol de import la prețul pieții externe, și care trebuie să se alinieze la prețul impus de SNP, un preț de vînzare suportabil pentru consumatorii român. Dragomir a mai mențoionat lipsa unui sistem de distribuție, concurența puternică, invadarea pieței cu produse contrafăcute și legislația fiscală.
Dintre factorii interni care au contribuit la starea de insolvență a rafinăriei oneștene, administratorul judiciar a enumerat nerentabilitatea activității principale din cauza factorilor externi enumerați mai devreme, demararea unor investiții majore pentru retehnologiuzarea societății, dar fără aport de capital, ci din banii rafinăriei, lipsa unei strategii coerente, investițiile nerentabile și lipsa de preocupare pentru recuperarea creanțelor. Florin Dragomir ne-a declarat totuși, după terminarea ședinței de judecată, că la un moment dat va face acest lucru, fiind obligat de legile în vigoare. „La sfîrșitul perioadei de analiză, administratorul judiciar este obligat să identifice cuantumul sumelor care pot fi recuperate de la persoanele implicate, respectiv factorii de decizie care au reprezentat societatea în fața terților”, ne-a declarat Dragomir.
Starea de insolvență nu poate fi înlăturată
Administratorul judiciar a povestit în instanță că noii acționari care au preluat rafinăria în toamna trecută au depus eforturi nemaipomenite pentru reducerea costurilor de producție, și prin măsurile luate chiar au reușit acest lucru, în mod semnificativ, cu aproape 40 la sută. Asta în condițiile în care noul acționar, societatea Balkan Petroleum, a venit cu un aport de capital și a finanțat din surse proprii achiziția de materie primă. În plus, de la preluarea administrării Rafo, noua conducere a reușit să plătească la bugetul de stat 5.600 de miliarde de lei. „Cu toate acestea, măsurile luate nu pot sub nici o formă să acopere datoriile uriașe ale societății și nici nu pot elimina starea de insolvență a firmei” , a declarat administratorul judiciar, spre suprinderea multora dintre cei prezenți în sală.
În opinia administratorului judiciar, starea tehnică și dotarea instalațiilor de care dispune Rafo permite continuarea activității în condiții de competitivitate sporită. De asemenea, prin măsuri de restructurare de personal, marketing și disciplină economico-financiară, pierderile din activitatea principală încă mai pot fi reduse pînă la privatizarea SNPM Petrom, care ar impune și liberalizarea pieții de consum românești. „Condiția principală a reușitei planului de reorganizare este conversia pricipalelor datorii istorice în acțiuni. Actuala situație de pe piața petrolieră nu permite, sub nici o formă, acoperirea datoriilor istorice și a efectelor acestora (majorări și penalizări) din activitatea societății”, a mai spus administratorul judiciar.
În aceste condiții, două sînt concluziile principale care se pot desprinde din raportul administratorului judiciar. Una ar fi aceea că, indiferent de măsurile pe care le-ar lua acționarii, datoriile sînt atît de mari, încît societatea nu poate ieși din incapacitatea de plată. A doua ar fi aceea că Rafo va intra în faliment dacă statul nu acceptă reconversia datoriilor istorice ale Rafo în acțiuni, devenind în felul acesta coacționar la rafinărie, în locul datoriilor. Ideea a fost avansată, de altfel, de mai multă vreme chiar de Cornel Iacobov și avocatul Rafo, Teodor Cuzino. Tot în ședința de ieri, judecătorul a mai decis ca termenul de înscriere a creanțelor pe care le-ar avea terții de recuperat să fie prelungit pînă pe 20 iulie, iar prima adunare a creditorilor să aibă loc pe 20 septembrie. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns