O tinerețe zvăpăiată, plină de scandaluri. „Minore pentru cei bogați”, „Diploma de bacalureat”, „Schimburile de terenuri”, „Șpaga în dosarul «Transport public»”, „Transport Public”, „Letea”, „FCM Bacău”, „Parcul copiilor”, „Monica Gabor – Nicu Damaschin – proxenetism”. Poate mersul la curve nu-i așa de imoral, pe cât e prezența într-un dosar de proxenetism, fie el soldat cu un NUP sau o achitare. Oricum ar fi, trece timpul, iar mandatul lui Dumitru Sechelariu nu s-a decontat, nota de plată n-a fost achitată.
Opt ani i-au fost suficienți ca să-și creeze un imperiu din care trăiește și acum, la atâta vreme după extracția din Primărie. În sinteză, vorbim despre vreun milion de metri pătrați de teren, transportul public, spații comerciale și terenuri „cumpărate” de la Primăria condusă tot de el, o televiziune, un post de radio, schimburi unilateral avantajoase, pista de karting. Toate astea s-au consumat cât a avut pixul în mână, dar n-a plătit pentru ele. Și nu mă refer la banii – puțini – trecuți în contracte acoperitoare, ci la răspunderea juridică.
Moral, Sechelariu a plătit scump deja: a fost alungat cu furie de băcăuani, prima dată, în 2004, a doua oară, în 2012. Dar lacrimile de ciudă ale fostului primar nu sunt suficiente pentru opinia publică, Statul trebuie să le dovedească oamenilor că are mecanisme de apărare funcționale. Poate scăpa doar cu niște hohote de plâns un individ care s-a urcat ca găina în vârful grămezii și s-a pus stăpân? Unde s-ar fi ajuns dacă istoria nu i-ar fi tăiat elanul, ce urma la rând? Compania de Apă, CET-ul? Unde s-ar fi oprit, când i-ar fi fost de ajuns?
În instanțele băcăuane, a devenit o regulă să iasă basma curată. Singura condamnare de până acum este cea legată de averea ilicită dobândită în perioada 1996-2004. În Civil s-a putut, Penalul încă nu dă rezultate. Dosarele de corupție n-au convins încă judecătorii băcăuani, cunoscuți pentru înțelegerea excesivă cu care îl tot tratează pe fostul primar, bietul de el. Totuși, după modelul dosarului transferurilor din fotbal, unde achitările s-au transformat în condamnări la ani grei de pușcărie, Bacăul mai are câteva șanse, dar nu în instanțele băcăuane, asta e limpede.
Dumitru Sechelariu s-a retras la el acasă, cultivă pești și dă lecții de moralitate cui mai are chef să se uite în gura lui. Oameni cu funcții prin instituțiile statului încă drenează spre el bani publici. Are și alte resurse, deci încă poate să-și asigure liniștea. Dar e din ce în ce mai scump să-ți cumperi libertatea în zilele astea, când orice apă liniștită ascunde propriii rechini.
Florin POPESCU
Superb e putin spus, dar totusi umbra domniei despotice inca apasa puternic peste bacaoani din moment ce se feresc sa isi exprime opinia. Machiavelii sustinea ca e mai bine sa fii temut decat iubit si s-ar parea ca functioneaza de minune in cazut de fata.