Nu iese nici de data asta

Ovidiu PAULIUC

Un sinistrat din comuna doljeană Rast s-a aruncat de la etajul șase al spitalului unde era internat. Inundațiile i-au distrus bătrînului casa, iar de pe bucata de pămînt pe care o avea în proprietate îi ieșea lobodă de un borș. Autoritățile locale spun că tocmai făceau eforturi să îi dea mai mult pămînt, să îl convingă pe om că mai are de ce să trăiască, dar, ca de obicei, nu le-a ieșit nici de data asta. La Gura Văii, autoritățile au promis vreo două sute de case pentru sinistrații noștri și chiar s-au apucat de muncă. Numai că, la un an de la inundații, au observat că noile case abia se țineau pe picioare din cauza foamei de bani și materiale de construcții. Tot ca de obicei, autorităților nu le-a ieșit nici de data asta. în ultima săptămînă, doi polițiști cu funcții mărunțele au fost prinși că au luat mită, unul vreo trei milioane, iar altul, vreo două milioane. Au fost prinși și dați la ziar, la televizor, la radio, să se știe că Direcția Anticorupție din cadrul Poliției face treabă. Din păcate, a făcut treabă abia după ce mai tot polițistul cu burtă și-a tras cîte o vilă, și nu din salariu. Așadar, n-a ieșit nici de data asta cum trebuia.

La celălalt pol al societății, banii publici continuă să atragă politicieni și mătușile lor precum stupul pe urs. Se înghesuie ca pe vremuri, la pîine pe tichet, oriunde miroase a ban public. Se ceartă de la licitații, perdanții îi șuntează pe cîștigători. Capac peste toate, fondurile se împart tot în funcție de cumetrii de partid, sau chiar cumetrii de sînge, ca să nu mai vorbească atîta ziariștii ăștia de clientelismul politic. Mai nou, se desfac baierele unei pungi încă negolite așa cum trebuie, cea a fondurilor europene. Care fonduri, grase de altfel, parcă sînt lovite de amețeală după ce trec granița în România și încep să umble pe șapte cărări, dintre care șase trec prin curțile aceleiași clientele politice.

Despre „dosariadă” ce-ar mai fi de zis? Că Europa ne vrea curați, dar oricît ai încerca să te speli cu lături, tot nu ieși curat? Sau că Mona Muscă este pusă pe făraș, în timp ce Talpeș pare Albă ca Zăpada? Sau că la CNSAS se duc grele lupte de culise, mai ceva ca la Revoluție? Sau că – iată un oarecare paradox – la vîrful PSD sînt mai puțini colaboratori cu Secu decît în alte partide, numai pentru că liderii PSD erau nomenclaturiști, deci deasupra „nimicurilor” vieții cotidiene de dinainte de ’89. Și tot din zona crepusculară a acestor zile aflăm că Secu încă își ține coada sus prin toate domeniile importante, veste dată inclusiv de Băsescu, inclusiv de Cristoiu, de Ionescu, de Popescu și aproape toți ceilalți români. După „Mătușa Tamara”, după „Fuga lui Omar Hayssam, noii distracții naționale i s-a spus „Deconspirarea”, cu subtitlul „Dosariada”. Care distracție, ca de obicei, nu va ieși nici de data asta cum trebuie, fiindcă pur și simplu nu va rezolva mai nimic, nici măcar să ne smulgă în zîmbet. mătușile lor precum stupul pe urs. Se înghesuie ca pe vremuri, la pîine pe tichet, oriunde miroase a b

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!