Nu mai e vorba (doar) de Arafat

Zilele acestea, in numeroase orase din tara s-a iesit in strada. Neorganizat, fara influente politice. De fapt, Opozitia nici nu s-a trezit si habar nu are cum sa trateze mitingurile. Initial, pentru foarte scurt timp, ideea a fost ca oamenii sa transmita un mesaj de solidaritate cu ex-secretarul de stat din Ministerul Sanatatii, Raed Arafat.

Doar ca, in foarte scurt timp, solidaritatea s-a transformat in protest. Protest fata de noua lege a sanatatii dar si fata de actualul sistem de sanatate. Si, ca bonus, un protest fata de activitatea politica a presedintelui Basescu.

Schimbarea de atitudine a fost atit de rapida incit a surprins nepregatita media afiliata Puterii, care inca mai trage cu cartuse oarbe in Raed Arafat, fara sa-si dea seama ca omul nu mai este o miza. Poate un simbol, dar atit.

Cit despre sistemul de sanatate, toata lumea e de acord ca trebuie schimbat. Problema este maniera in care ar trebui reformat.

Propunerea prezidentiala, de privatizare a spitalelor si caselor de sanatate este inoperabila. Ni se indeasa pe git ca asa e modelul american si olandez.

Ce nu se spune este ca la americani exista si alternativa asigurarilor de stat – Medicare – pe linga asigurarile private. Iar despre Olanda, hm… ecartul dintre cele mai mici venituri si cele mai mari este aproape nesemnificativ. Nesemnificativ din punctul nostru de vedere, tara cu jumatate din populatie sub limita saraciei si cu o diferenta enorma intre cel mai mare si cel mai mic venit.

In conditiile in care nivelul de trai din România este foarte scazut, intrebarea mea este, zic eu, logica: de ce s-a vrut neaparat acest model olandezo-american? Modelul francez nu e destul de bun? Sau cel englez? Noi, parca, adoptasem la un moment dat modelul german…

In ceea ce priveste privatizarea privita ca un panaceu pentru serviciile publice, sa ne amintim citeva exemple de privatizare: energia electrica, gazele, distributia de carburanti, intretinerea drumurilor. Toate acestea s-au privatizat iar singurele rezultate au fost scaderea continua a calitatii serviciilor si cresterea preturilor.

Iar daca ne trebuie un exemplu din sanatate, sa-l luam pe cel al stomatologiei, ramura privatizata de multa vreme. Medicii stomatologi cistiga bine, majoritatea practica servicii de calitate insa prea putina lume isi permite sa apeleze la un dentist.