Am discutat, in zilele din urma, cu mai multi prieteni. Subiectul preferat: relatia dintre criza mondiala si salariile romanilor. Ce m-a frapat a fost, mai intotdeauna, lejeritatea cu care cei din jurul meu isi justificau argumentatiile prin zicerea conform careia „Nu cred ca ni se va-ntimpla tocmai noua!”… Chiar daca Islanda a dat faliment („Ce?!!! Aia-i tara?!”), chiar daca Marea Britanie si Statele Unite au nationalizat pierderile din sistemul financiar (prostimea va plati, vreo zece ani de-acum inainte, miliardele cistigate de toti speculantii mondiali…), chiar daca vin catre Bucuresti mesaje dintre cele mai alarmiste de la institutii internationale de analiza economica, pentru noi „viitorul suna bine!”. Incep sa inteleg de ce au fost fraieriti atitia insi de FNI si FNA: publicitatea cu „Dormiti linistiti! Noi lucram pentru voi…” a prins la romani fara sa le trezeasca vreo suspiciune. Ba chiar am avut parte si de replici ironice. Nu-s putini aceia care cred ca „sintem cu o suta de ani in urma Occidentului si pina la criza mai avem…”
In urma cu vreo doua luni, „investitorii imobiliari” (niste „baieti destepti” care au facut profit pe banii romanilor creduli si platitori de dobinzi pe la banci) se intreceau in a ne explica bunastarea care va sa vina. Negau orice semn al recesiunii in domeniul constructiilor si orice scadere a preturilor astronomice din care isi trageau averile. Acum se bilbiie cind este cazul sa spuna daca vor duce la bun sfirsit proiectele deja incepute. In Bacau, lucrarile la vreo doua blocuri (vindute partial inca din stadiul de poze intr-un pliant) s-au oprit la stadiul de fundatie. Miine, poimiine, clientii care au achitat avansurile vor iesi in Piata Prefecturii sa ceara autoritatilor sa intervina pentru a-si recupera banii. Acum, ei refuza sa creada ca tocmai lor li s-a tras clapa… Bani pentru realizarea marilor proiecte imobiliare nu prea mai exista. Chiar si pentru constructiile de utilitate publica fondurile s-au subtiat (umbla o vorba ca ritmul de constructie la viitorul spital municipal ar fi scazut spre zero pentru ca s-au terminat banii)… Vreun an si jumatate de-acum inainte, economia va „hiberna”; problema este rezerva pe care ar fi trebuit sa o acumulam in ultimii sase ani de crestere si dezvoltare. Omul prudent si gospodar are grija de „banii albi pentru zile negre”. El nu va crede in butada ca lui nu i se poate intimpla ceva rau. Ba dimpotriva!
Cind il aud pe dl. Boc amenintind cu „plingerea penala impotriva cetateanului Tariceanu” nu stiu daca sa rid sau sa ma ingrozesc. Trec peste faptul ca domn’ profesor de drept pare sa nu fi auzit de legea raspunderii guvernamentale. Insa ma intreb daca – prin absurd! – depune plingere penala impotriva premierului, isi va scrie si o plingere impotriva lui? Ma gindesc la situatia in care se deschide robinetul cheltuielilor bugetare asa cum vrea primarul de Cluj si apoi tara intra in colaps. Cei care acum clameaza necesitatea dezmatului salarial (lideri politici si sindicali) ar trebui sa spuna ca in caz de faliment economic generalizat vor raspunde cu averile personale si cu libertatea proprie. Cel putin, Calin Popescu Tariceanu isi asuma un risc electoral in prag de alegeri generale si are tupeul sa ia masuri antipopulare pe care le considera benefice tarii. Votantii vor decide daca merita sa mai conduca Romania, iar viitorul va dovedi cit de mult a gresit sau daca a avut dreptate. Eu cred ca, in vremurile astea, mai bine este sa-ti para rau pentru ce n-ai cistigat, decit sa plingi dupa ce-ai pierdut.
Lasă un răspuns