O bomba dezamorsata, de mare putere, planeaza periculos pe deasupra capetelor noastre, putind sa explodeze in orice clipa, cu efecte nebanuite. Impactul, se apreciaza, ar putea fi unul catastrofal in ce priveste echilibrul economic si cel macrosocial ca urmare a cunoscutelor, dar mai ales necunoscutelor din ecuatia guvernarii ajunsa in apropierea liniei de sosire. Stabilitate, echilibru si certitudine pe fondul unei responsabilitati asumate si ferme, iata mesajul de fond al primului ministru vizavi de situatia exploziva creata ca urmare a escaladarii revendicarilor salariale cu reactii in lant imprevizibile si necontrolabile. Coerenta si seriozitate in aplicarea masurilor sociale din programul de guvernare, ca si a celor convenite de partenerii de dialog – solicita, la rindul lor, marile confederatii sindicale. Argumentele fiecarei parti devin, astfel, pro si contra, in functie de perspectiva din care sunt privite si de interesele pe care le reprezinta.
In acest foc incrucisat, premierul este prins la mijloc, devenind victima aproape sigura a unei situatii conjuncturale provocata de factori perturbatorti aparuti de la cel mai inalt nivel. Parlamentul a decis cresteri salariale de peste cincizeci de procente pentru personalul didactic, desi masura ce fusese deja luata se limita la 9 – 10 la suta, trecindu-se peste starea de espectativa a celor trei confederatii sindicale din sectorul Educatie. Atinsi in orgoliul propriu, liderii de la Sed Lex au sarit ca arsi cerind pentru functionarii din administratia publica acelasi tratament, egal si nediscriminatoriu, si amenintind, in caz de neconformare, cu greva generala. Lucratorii din Sanatate se raliaza cu propriile revendicari. Bugetul nu poate suporta astfel de eforturi financiare, care numai la un prim calcul ar depasi zece miliarde de euro. Deficitul de cont curent ar creste cu peste patru procente, inflatia ar fi puternic stimulata si s-ar ajunge la haos si la imposibilitatea mentinerii macrostabilitatii, atentioneaza seful Executivului. Subliniind: masurile au un pronuntat caracter electoral si nu sunt sustenabile financiar. Exista bani, dar nu vor sa se dea – sustin liderii sindicali, acuzind de duplicitate si rea-vointa, pe fondul altor practici si abuzuri oneroase si, in acelasi timp, contrare legii si bunului simt: compensatiile banesti acordate magistratilor in baza unei legi speciale si preferentiale prin care se stabilesc propriile salarii si drepturi de pensii, modificarile aduse sistemului de calcul privind cuantumul pensiilor parlamentarilor si ale celor de urmas, reajustarea salariilor politistilor. In acest carusel al contestarilor, acuzelor si revendicarilor sunt luate de val insesi majorarile anticipate ale pensiilor de asigurari sociale, percepute ca un favor facut virstei a treia si care repreainta un potential electoral aparte si obligatoriu de luat in seama.
Excesele si gafele predispozite ale parlamentarilor, alaturi de pretentiile cartelurilor sindicale si de tensiunile induse de campania electorala nu fac altceva decit sa incite spiritele si sa inflameze climatul preelectoral. Chiar cu riscul de a-mi pune in pericol statutul si viitorul politic nu voi da curs acestor solicitari, care nu ar face decit sa instaleze haosul si nesiguranta cu care ne-am confruntat in anii ’90, a tinut sa-si exprime pozitia premierul Tariceanu, dupa consultarile avute cu ministrii direct implicati in solutionarea crizei, dar si cu guvernatorul Bancii Nationale. Cistigul relativ de astazi ar insemna dezastrul sigur de miine.
Pentru o astfel de atitudine, un singur tratament poate fi valabil: nu trageti in primul-ministru!
!corect punct de vedere