Efectele reuniunii G 20 de la Londra – daca vor fi… – se vor vedea in citeva luni. Deocamdata raminem la nivelul discursurilor disperate si controverselor intre cei bogati. Restul lumii, pe zi ce trece, descopera ca are de platit oalele sparte de bancheri, mari finantisti, miliardari aparuti peste noapte, speculatori si alte asemenea specimene. Centrul Londrei a fost ocupat de baricadele a 10 sau poate 20 de mii de protestatari din intreaga Europa veniti sa le spuna marilor sefi de state ca „Another world is posible!” (O alta lume este posibila!). Personal, m-am ingrozit cind am vazut alaturi de astfel de lozinci fluturind steguri cu secera si ciocanul. Oamenii adunati in cel mai important centru financiar al Uniunii Europene cerea sa se stopeze saracia si inechiatatea. Pe un afis am citit: „Nationalizati banii vostri, nu bancile noastre!”… Sau: „Capitalism isn’t working!” (Capitalismul nu functioneaza!). Sint mesaje extreme care arata starea de tensiune in care se afla omenirea. Populatia a inteles ca este obligata acum sa achite deficitele create de guvernanti, banci si mari inavutiti, fapt ce alimenteaza nemultumirile deja existente.
Inca din ajunul reuniunii G 20, divergentele de viziune dintre participanti erau acute. Americanii – prin vocea marii deziluzii numia Obama – cer continuarea pomparii de fonduri in gaurile negre create de concernele financiare. Europenii – prin Merkel si Sarcozy – cer strategii pentru tratarea cauzelor crizei, nu efectelor. Masurile propuse sint total diferite. Nu se stie ce rezultate ar da proiectul franco-german, insa clar este ca reteta yankeilor a esuat. Miile de miliarde pompate de la bugetul SUA catre sectorul privat au fost absorbite fara ca economia sa dea semne de revigorare. Din ce in ce mai multe familii din America isi pierd casele, ajung pe drumuri, ramin fara slujbe, iar statul nu mai are resurse pentru a le asigura un trai decent. Consumul fara limite s-a dovedit nociv. Pina mai ieri se spunea ca economia traieste din cresterea consumului. Eram indemnati sa cheltuim fara rost, sa nu ne facem griji pentru ziua de miine si sa acumulam cit mai multe credite. Despre economisire citeam doar in cartile de istorie. Iar la orele de stiinte economice, teoria marxista a plus-valorii era combatuta cu vehementa. A venit, insa, ziua decontului: banii cheltuiti pentru urmatoarele doua-trei decenii isi cer dobinda. Ne reamintim ca orice obiect sau serviciu este valorizat in relatie directa cu cantitatea de munca si creativitate pe care o incumba. Altfel spus, valoarea unui bat de chibrit este egala cu valoarea lemnului din care a fost fabricat, plus valoarea picaturii de fosfor, plus munca oamenilor care au taiat copacul, l-au transportat, l-au prelucrat, l-au impachetat si l-au adus in magazine. Nimic altceva! Atunci cum este posibil ca un teren plin cu balarii sa-l cumperi cu 1 euro pe metrul patrat si dupa un an sa-l vinzi cu 100 de euro pe-acelasi metru patrat?! Legea cererii si ofertei seamna mai mult cu snoava despre intilnirea prostului cu hotul… Grav este ca si dupa izbucnirea crizei, hotul ramine cu banii, iar prostul acopera pierderile bancilor… Oare chiar nu este posibila o altfel de lume?
Lasă un răspuns