O angajată a Barrier cere Primăriei Bacău să repare strada Poligonului: „Spaima pe care o trăiesc zilnic când parcurg această stradă mă trezește instantaneu la realitatea dură a vieții”

O angajată a companiei Electric Plus, care deține brandul Barrier, cere Primăriei, printr-o scrisoare deschisă, să repare strada Poligonului, aflată la intrarea în oraș, dinspre comuna Sărata, unde „gropile sunt tot mai mari și mai adânci”.

Pe această stradă are sediul firma Barrier, care a deschis recent un nou showroom vizitat de mulți oameni care vin să negocieze contracte și care, vrând-nevrând, sunt nevoiți să parcurgă drumul plin de gropi: „La Barrier vin o mulțime de oameni din România și din afara ei. Și, evident, sunt obligați să străbată nefericita stradă a Poligonului… Sigur, toți se oripilează. Sigur, se oripilează și cei care nu vin la Barrier, dar străbat strada pricinoasă. Pentru că strada Poligonului e înspăimântătoare…”, scrie femeia.

Se pare că strada Poligonului este constant dată uitării, atât când vine vorba despre reparații, cât și când e vorba de deszăpeziri. Astă iarnă, drumul a fost blocat de nămeți pentru că utilajele nu au intervenit deloc pe acolo.

Redăm, în continuare, întreg conținutul scrisorii deschise:

Scrisoare deschisă către cel Responsabil din Primaria Bacau
(dați din mână-n mână până-n fund la Responsabil)

Dragă Responsabil de drumuri municipale,

Îți scriu, cu emoție, despre una dintre străzile ce face parte din orașul Bacău, stradă ce te întâmpină la intrarea în oraș dinspre comuna Sărata. Sau… te azvârle afară din oraș. Evident, în funcție de sens. Nu că asta ar conta foarte mult în ceea ce doresc a-ți povesti, căci, fie ca vrei să intri în oraș, fie că vrei în afara sa, parcurgerea acestei străzi e o aventură despre care, dragă Responsabil, aș vrea să-ți prezint perspectiva mea de femeie simplă, normală, fără pretenții exacerbate de la viață.

Pe strada asta o cheamă Poligonului și cred că e o stradă pe care dumneata ești supărat, o renegi și nu vrei să o vezi în fața ochilor. Din acest motiv ea este tot mai afectată și se deteriorează de la o zi la alta.

Gropile tot mai mari și mai adânci stau mărturie a adevărului pe care îl grăiesc… Drept e că spaima pe care o trăiesc zilnic atunci când parcurg această stradă către serviciu, în mașina personală, mă trezește instantaneu la realitatea dură a vieții, ceea ce, desigur, e un beneficiu atât pentru mine (scap de iluzii și așteptări ce-mi pot crea dezamăgiri), cât și pentru angajatorul meu (nu am cum sa ajung vreodată adormită la serviciu).

De altfel, angajatorul meu (unul dintre cei mai importanți cotizanți la bugetele statului român, fie ele locale sau centrale!!!) beneficiază, datorită nepăsării tale dragă Responsabil, de angajați fie proaspăt zdruncinați, fie bine antrenați în jalonarea și în evitarea craterelor/pericolelor pe care săracă strada Poligonului le duce în spinare… La Barrier, unde lucrez eu, tocmai s-a deschis un showroom nou. E mare și frumos. Și vine lume multă să-l vadă, să negocieze contracte și să potențeze producția datorită căreia bugetul local se alimentează cu resursele atât de necesare (și) pentru repararea drumurilor. Ups! Dragă Responsabil e o fractură de logică aici, nu? Dumneata vei fi știind asta cel mai bine! La Barrier vin o mulțime de oameni din România și din afara ei. Și, evident, sunt obligați să străbată nefericita stradă a Poligonului… Sigur, toți se oripilează. Sigur, se oripilează și cei care nu vin la Barrier, dar străbat strada pricinoasă. Pentru că strada Poligonului e înspăimântătoare…

Asta mă face, dragă Responsabil, să-ți propun fie să-ți întorci privirea serioasă spre ea și să-i acorzi atenția cuvenită unui drum municipal ca să eviți o catastrofă ce poate oricând să se întâmple din cauza stării sale deplorabile, fie să o declari zonă turistică, întrucât peisajul e cu adevăr selenar, iar dumneata ești, fără-ndoială, extraterestru…

Fotografiile nu sunt cele mai relevante. La fața locului e, cu adevărat, impresionant! Te invit, așadar, dragă Responsabil din Primaria Bacau, să te urci în autoturismul personal și să te plimbi pe strada Poligonului. Atât cât să te trezești la realitatea dură…
Cu considerație,
Dana Huțu