• în tîrgul de la Tescani, puterea cailor se încearcă la trasul greutăților
În tîrgul de sîmbăta de la Tescani, caii se vînd rar. Dar, și cînd se vînd e zarvă mare. Pentru că geambașii își strigă marfa vîrtos, arătînd că n-au adus caii la tîrg să-i facă de rușine, ca alții, ci pentru că nimeni nu mai au bidivii ca ai lor. Dar și pentru că un cal bun costă o avere, iar precupețul nu se dă la mîna geambașului cu una, cu două, ci întoarce marfa, la propriu, pe toate fețele, se face că ascultă părerile cunoscătorilor (iar la Tescani sînt destui cunoscători!), caută cusur după cusur și strigă la prieteni să-l consilieze sau să-i confirme vreo părere. Vorba ceea: un cal nu se cumpără în fiecarer zi! Însă zarva cea mare se iscă cu adevărat abia cînd calul este pus la încercare, să se vadă clar ce putere are. În tîrgul de la Tescani „standul de probe” este pregătit oricînd. Două bucăți de beton, cît toate zilele de post din această vară, sînt ancorate la ștreangurile bietului patruped, se dă un bici și geambașii încep să strige cît îi țin bojocii. Dacă pietrele se mișcă, se bate și palma. Dacă nu, negocierile o iau de la capăt.
Zece milioane hamul și căruța
La Tescani, un cal bun face aproape cît o jumătate de Dacie. Caii buni au ajuns și la 50 de milioane de lei, dar pentru alții negocierile scad prețul pînă 15 milioane. Cine are de gînd să intre în rîndul lumii cu un atelaj pe măsură, trebuie să vină la tîrg cu o altă căruță. De bani. Pentru că una peste alta, tot ce înseamnă atelaj – căruța cu cal cu tot te ajunge între 23 – 24 de milioane și aproape 70 de milioane de lei. Dacă ai început cu calul, trebuie să știi că un ham cu destule inserții din PVC se vinde în tîrg cu 2,8 milioane de lei, dar cu patru milioane iei un ham din piele mirosind zdarvăn a argăseală și doldora de ținte și canafi. Calul are, însă, nevoie și de un căpăstru (pentru unii oameni semn sigur de supușenie!), care ajunge la 250 – 300 de mii de lei. O zăbală pe care calul să-și tocească dinții face și ea 100.000 de lei, iar pana de lanț – un dispozitiv rudimentar dar indispensabil cu care poți priponi calul oriunde – se vinde cu 50 – 100 de mii de lei. Calul se leagă la căruță cu ștreanguri, adică lanțuri de tragere (numai unul costă 100.000 de lei), iar ștreangurile se prind de orcic – o bară de fier care prețuiește alte 100 – 150 de mii de lei.
Ai acum cal, ai accesorii de pus la ham, dar n-ai căruță. O căruță în tîrgul de sîmbăta se vinde cu patru – cinci milioane de lei. Numai căruța, care de regulă este încălțată cu roți pe pneuri (să fie hopul mai dulce!). Dar căruța fără coș e ca un schelet dezbrăcat, așa că mai pui un milion, un milion și jumătate și ai luat și coșul.
Cinci sute de mii să încalți calul
Poți pleca cu căruța ta la drum? Încă nu, pentru că nu ai calul pregătit cum scrie la carte. Adică nu l-ai potcovit, nu l-ai țesălat, nu l-ai periat. O potcoavă în tîrgul de la Tescani ajunge acum la 30.000 de lei, cu 5.000 mai mult ca acum o lună. Patru potcoave, 120.000 de lei. La potcovar te duci, însă, și cu caielele pregătite. Numai una costă în tîrg o mie sau două mii de lei și ai nevoie de 16 la un cal cu patru picioare, deci 16 – 30.000 de lei în total. Mai nou, pentru ca potcoava să fie mai rezistentă, căruțașii cer la potcoave hacuri – adaosuri din oțel de rulment sau vidia. Trei bucăți pe o potcoavă fac, la un meșter bun, pînă la 60.000 de lei. Ori patru, fac 240.000 de lei. Acum mai rămîne să te tocmești pentru manoperă și, cu 100 de mii de lei, ai scăpat. Cît despre țesală și perie (să fii mereu mîndru de calul tău), rămîne să dai alți 30.000 de lei pentru prima și 50.000 pentru a doua – perie din material plastic, pentru că cele din păr scurt și aspru nu se mai găsesc de pe vremea bunicilor.
Ai acum căruța ta. Hai la drum! Dă un bici și pleacă, dar de unde bici? Evident, tot de la negustori. Uite unul la poarta tîrgului! Un bici face 40.000 de lei. Bici frumos, cu șfichi din piele și canaf roșu, să nu deoache lumea mîndrețe de cal și căruțaș. Dacă mai ai ceva prin buzunare, poți bea întîi un aldămaș, la bufetele de ocazie de care tîrgul nu duce lipsă. De-acum, drum bun și să nu simtă agentul de circulație damful de rachiu! (Petru DONE)
Lasă un răspuns