• Andra Chircu spune că surprizele din ouăle Kinder s-au adunat pe masa ei, fără să-și dea seama • colecția ei are acum 150 de jucării
Poate că atunci cînd ați citit titlul aveați deja în minte imaginea unei tocilare cu ochelari, holbîndu-se și făcînd un zîmbet stupid în timp ce-și privește paradisul format din micile ei jucării. De fapt, Andra Chircu, elevă în clasa a X-a la Colegiul „G. Vrănceanu”, olimpică la matematică și fizică în clasa a IX-a, este o fată cît se poate de normală. Destul de matură pentru vîrsta pe care o are, Andra este o fire sociabilă, veselă. N-are nimic din tocilarul clasic. Pe lîngă pasiunea pentru formule și cifre, ea ne-a mărturisit că este o împătimită colecționară de jucării în miniatură, în special a surprizelor din ouăle Kinder.
– De unde această pasiune trăznită?
– Poate din pasiunea pentru ciocolată. Nu știu exact. Pur și simplu îmi plac mult ouăle Kinder Surprise. Cred că așa a început totul.
– Cînd ai descoperit că ai o adevărată pasiune pentru colecționat jucării în miniatură?
– Nu o pot numi tocmai o pasiune. Pur și simplu s-a întîmplat. Totul a început în copilărie. Azi un ou, mîine altul, și așa s-au adunat cam 150. Nu am avut niciodată intenția să colecționez jucăriile din ouăle Kinder, pur și simplu s-au adunat în număr mare la mine pe masuță, în sufragerie.
– Ce părere ai despre această colecție?
– Țin mult la ea, dar nu o consider scopul vieții mele. Nu mă pot numi un adevărat colecționar.
– Cum se împacă ,,ciocolata” cu fizica, de exemplu?
– Să spunem că ciocolata îmi dă energie să învăț (râde!). Apoi, cînd am chef să evadez din lumea cifrelor și a unităților de măsură, mă refugiez în fața măsuței pe care se află aceste jucărioare. Pur și simplu mă relaxează jucăriile în miniatură.
– Ce cred prietenii tăi despre colecția ta?
– Majoritatea nu știu de existența ei, iar cei care au aflat se bucură că de fiecare dată cînd trec pe la mine au ocazia să se joace cu jucăriile din colecție.
– Cum e ca la 16 ani să mai colecționezi jucării în miniatură, cînd alți colegi de vîrsta ta au cu totul alte preocupări?
– Nu știu, cred că am început să dau și eu eu în mintea copiilor. Nu că nu aș fi unul. (Dan CREȚU)
Lasă un răspuns