Din 2015, o familie îşi caută dreptatea prin instanţe şi cere sancţionarea a doi medici din cadrul Spitalului Municipal „Sfântul Ierarh Dr. Luca” Oneşti, şi acesta parte în proces în calitate de pârât. Părinţii acuză medicii că au dat dovadă de neglijenţă, în 2013, când a venit pe lume fetiţa lor. Doctorii, reclamă familia, nu au descoperit la timp o boală congenitală foarte gravă de care suferea copila şi care i-a pus viaţa în pericol. Dosarul este acum pe rolul Curţii de Apel Bacău, după ce părinţii au contestat decizia primei instanţe.
Părinţii fetiţei au deschis, în martie 2015, un proces pe rolul Tribunalului Bacău împotriva Spitalului din Oneşti şi a medicilor B.V. şi D.M., solicitând obligarea acestora la plata sumelor de 200.000 euro, daune morale, şi 25.000 euro, prejudicii materiale.
Mama copilei a povestit în instanţă că a reuşit să rămână însărcinată doar în urma unui tratament. În primul trimestru de sarcină, ea a mers lunar la control, la un medic din Bacău, şi i s-au prescris medicamente specifice pentru orice gravidă (vitamine, pastile pentru a ajuta la menţinerea sarcinii).
„La împlinirea a 3 luni de sarcină, i s-a spus că are placenta în partea inferioară a uterului şi că fătul este prins tot în partea inferioară a placentei, astfel că a fost sfătuită să fie mai atentă la tot ce face şi să nu facă efort fizic deloc. La patru luni de sarcină, copilul a început să mişte şi într-o noapte a simţit o durere cumplită, astfel că a chemat ambulanţa, cu care a fost transportată la Spitalul mun. Oneşti, unde de gardă era d-na dr. V.B. – pârâtă în prezenta acţiune. A rămas internată câteva zile pentru a fi sub observație, iar la externare i s-a spus că e totul bine. D-na doctor i s-a părut o bună profesionistă şi o persoană blândă, astfel că a decis să rămână sub observaţia dumneaei pe toată durata sarcinii şi pentru naştere”, se arată în acţiune.
Medicii au asigurat-o pe mamă că totul este bine
Femeia susţine că a mers în fiecare lună la control şi ecograf, iar doctoriţa o asigura mereu că e totul bine, atât cu ea cât şi cu fătul. „La controlul de dinainte cu 3 săptămâni de naştere i s-a spus că va trebui să i se facă cezariană, deoarece fătul nu este întors cu capul în jos şi a fost programată pentru internare pe data de 10 iulie, iar pe data de 12 iulie a născut fără probleme. După 3 zile de la naştere, i-au dat fetiţa în cameră cu ea. În acea dimineaţă a venit să consulte copiii domnul doctor cardiolog D.M. – pârâtul din prezenta acţiune, care, după ce i-a ascultat fetiţa la inimă şi la plămâni cu stetoscopul, i-a spus că are probabil suflu sistolic. Tot dânsul i-a spus să nu-şi facă probleme din acest motiv, deoarece mulţi copii se nasc cu această problemă şi va trebui să se închidă singur după o lună, maxim 3 luni”, se mai precizează în acţiune.
La o săptămână de la naştere, mama şi fetiţa au fost externate, primind din nou asigurări că totul este bine. I s-a spus să revină peste o lună la control.
Diagnostic greşit
După o lună a mers la spital, unde avea control, şi din acel moment a început calvarul. Pentru că dr. D.M. era în concediu, mama a mers la consult la un alt pediatru. Doctoriţa Z. i-a confirmat că suflul sistolic era tare şi a sfătuit-o să îi facă de urgenţă fetiţei un ecograf la inimă. În aceeaşi zi, mama a plecat la o clinică din Bacău, iar veştile primite au fost îngrozitoare. De la doctoriţa L. a aflat că fetiţa, de fapt, nu avea suflu sistolic, ci un ventricul unic congenital. I s-a spus că este foarte grav şi i s-a recomandat să meargă de urgenţă la Târgu Mureş.
La scurt timp, fetiţa refuza să mai mănânce şi respira foarte greu. La Tg. Mureş, temerile părinţilor s-au amplificat – diagnosticul de ventricul unic congenital a fost confirmat, dar situaţia în care se afla fetiţa era mult mai gravă decât bănuiau. Medicii analizau dacă poate fi operată. Familia a aflat că problemele s-au agravat foarte mult din cauza faptului că fetiţa trebuia să fie de la naştere sub un tratament special.
„Faţă de stadiul în care era atunci, a informat-o (medicul, n.r.) că nu îi garantează că fata va trăi după această operaţie şi că nici în spital nu au aparatura necesară, recomandându-i să meargă în străinătate”, se menţionează în acţiune.
„Dacă mai întârziau câteva ore, sigur ar fi murit”
Disperaţi, părinţii au împrumutat bani şi au plecat cu fetiţa în Italia, unde existau speranţe că poate fi salvată. Imediat cum au ajuns, medicii au pus-o pe copilă în incubator pentru că starea ei era critică. O echipă de patru medici s-a ocupat de ea (investigaţii, ecograf, analize), iar verdictul i-a zdruncinat pe părinţi – „fetiţa trebuie operată neapărat, deoarece au ajuns într-o stare foarte gravă cu ea, iar dacă mai întârziau câteva ore, sigur ar fi murit”. Au urmat zile de coşmar pentru părinţi care nu ştiau dacă fetiţa lor va supravieţui. Din cauza greutăţii foarte mici (cântărea doar 2,6 kg), nu putea fi operată, astfel că a fost hrănită prin perfuzii şi a fost sedată permanent, pentru a mai lua în greutate şi a putea rezista primei operaţii.
Fetiţa a suferit multiple operaţii
Prima operaţie a fost reuşită, iar fetiţa a stat la terapie intensivă aproape o săptămână. În scurt timp, au părăsit spitalul cu recomandarea de a reveni lunar la control. A urmat, o lună mai târziu, o nouă intervenţie, pentru a i se face copilei un cateterism, pentru că începuse să se simtă din nou rău. Apoi, într-un timp foarte scurt, s-a impus o nouă operaţie de urgenţă. Pentru o perioadă îndelungată, internările şi externările s-au succedat rapid, deoarece fetiţa era foarte sensibilă, răcea şi făcea temperatură, iar febra îi putea afecta inima.
În februarie 2015, a fost din nou internată în Italia, fetiţa fiind programată pentru un nou cateterism. Însă, din cauza cheltuielilor foarte mari cu tratamentele şi chiria din Italia, familia a fost forţată să se întoarcă în România. Problemele au continuat, iar copila a fost internată de multe ori în spitalul din Bacău.
Malformaţie, depistată prea târziu
„Au aflat de la Târgu Mureş, cât şi din Italia, că această malformaţie trebuia sesizată din timpul sarcinii, în urma ecografiei, dacă inima fătului ar fi fost ascultată, măcar o dată. Copilul ar fi trebuit să fie pregătit pentru operaţie încă din perioada sarcinii, prin tratamente corespunzătoare, şi operat de urgenţă imediat după naştere, apoi să fie ajutat tot cu tratamente de specialitate. Faptul că boala fetiţei a fost depistată la o lună şi o săptămână de viaţă a dus şansele de supravieţuire la limita extremă, pentru că organismul său cedase aproape de tot în lupta cu viaţa”, se subliniază în acţiune.
Medicii nu-şi asumă nicio vină
În apărarea lor, medicii acuzaţi au depus înscrisuri la Tribunalul Bacău şi au dat declaraţii din care reiese că ei nu ar fi putut descoperi malformaţiile congenitale complexe de cord, afecţiuni care se pot evidenţia doar în unităţi spitaliceşti de înaltă specialitate! Medicii au reclamat că spitalul din Oneşti nu are dotările şi nici posibilităţi de a vizualiza asimetrii uşoare sau incipiente de cord. Mai mult, dr. D.M. a explicat că în spitalul din Oneşti nu există medic cu competenţă în ecografie pediatrică şi neonatală cardiologică.
„Tabloul faptic care conturează activitatea profesională desfăşurată de pârâţii dr. B.V. şi dr. D.M. trebuie completat şi cu următoarele referiri la dotările unităţii medicale, respectiv ecograful aflat în dotarea Secţiei de Obstetrică şi Ginecologie a Spitalului Municipal Oneşti: ecografele portabile, în general, indiferent de producător, nu au o rezoluţie şi o fiabilitate a imaginii care să permită explorarea completă şi complexă a cordului fetal, a creierului şi a abdomenului”, se arată în întâmpinări.
Nici instanţa nu vede vreo culpă medicală
Printre numeroasele prevederi legale, instanţa face referire şi la articole din Legea 95/2006 în care se arată că „personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament”. Însă, constată, în acelaşi timp, că „prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada faptei ilicite a pârâţilor dr. B.V. şi dr. D.M.”.
Concludentă ar fi expertiza efectuată în cauză, cu opiniile unor specialişti în domeniul ginecologie – obstretică, neonatologie şi chirurgie cardiacă, la care se adaugă şi opinia unui medic legist.
Expertiza concluzionează că: „În ciuda progreselor substanţiale ale tehnologiei din ultimii ani şi disponibilităţii crescute a examinării ecografice la gravidă, DCC rămân anomaliile omise cel mai frecvent la ecografie cu o rată redusă de detecţie. Malformaţia cardiacă diagnosticată la copilul …., la circa o lună după naştere, este o anomalie rară, acest aspect contribuind la omisiunea diagnosticului prenatal.”
Astfel, instanţa a respins acţiunea ca nefondată. Dosarul a ajuns pe rolul Curţii de Apel Bacău, după ce părinţii au contestat decizia primei instanţe.
Lasă un răspuns