• timp de doi ani, toate încasările societății Bere Lichior Mărgineni s-au făcut prin Edelberg Marketing, o firmă căpușă • sute de miliarde de lei au ocolit în acest fel conturile blocate de fisc ale fabricii băcăuane și au ajuns în buzunarele patronilor turci
Patronii turci ai fabricii Bere Lichior Mărgineni au fentat statul român cu ajutorul unei firme căpușă, al cărei rol a fost încă de la înființare de a rula încasările obținute la Bere. Conform unor documente depuse la dosarele aflate pe rolul instanțelor băcăuane, firma este Edelberg Marketing and Trading din București, ai cărei acționari sînt tot reprezentanții lui Mehmet Nida Garipoglu, patronul firmelor Hasmaya care deține fabrica de drojdie din Bacău, Akmaya, societate care a depus ofertă pentru achiziționarea Petromidia Năvodari, Altun Maya și Nicoren LLC, societăți care au cumpărat pe rînd acțiunile fabricii de bere băcăuane. Firma Edelberg, care-i aparține tot lui Garipoglu, a cumpărat printre altele și fabrica de bere din Tîrgu Jiu, căreia i-a și dat aceeași denumire.
Patronii turci n-au vrut să acopere datoria către statul român
În luna august 2001, patronii turci ai fabricii de Bere Lichior Mărgineni au înființat la București firma Edelberg Marketing, cu sediul în Bulevadrul Unirii nr. 70. Firma mamă avea și un punct de lucru declarat în Bacău. Imediat după înființarea firmei, reprezentantul SC Nicoren LLC, Nazmi Dogan, a ordonat ca toate încasările și livrările de marfă către furnizori să fie efectuate prin intermediul acestei societăți. Motivul era simplu: fabrica băcăuană avea conturile blocate de fisc. Fiecare leuț care ar fi intrat în conturile Bere Lichior Mărgineni era automat virat la bugetul de stat, ca să acopere datoria. În felul acesta, fabrica a rulat peste 200 de miliarde de lei anual, finanțiștii neputînd face nimic contra unei societăți care era curată. Așa s-au derulat afacerile Bere Lichior Mărgineni pînă în luna august 2003, cînd s-a revenit la forma inițială de lucru. Adică, fabrica băcăuană livra marfa direct la furnizori și încasa banii în propriile conturi. Numai că deja era prea tîrziu. Fabrica nu prea mai avea ce vinde, atîta vreme cît producția era oprită pentru că nu mai avea licență, tot din cauza datoriilor la stat. Cît a fost rost de bani frumoși din vînzarea stocurilor, turcii au făcut tot posibilul ca aceștia să nu ajungă să stingă datoriile către statul român. Nimeni nu știe ce s-a întîmplat cu banii încasați de Edelberg Marketing.
Nimeni nu a sesizat că datoriile societății au crescut brusc
La data privatizării, fabrica de bere băcăuană își achita datoriile la bugetul de stat în proporție de aproape 78 la sută. Adică din cele peste 94 de miliarde de lei datorii în anul 1998, fabrica și-a achitat peste 73 de miliarde. Imediat după privatizare, la finalul primului an de lucru sub patronaj turcesc, încasările la bugetul statului au scăzut la 42 la sută. Adică dintr-o datorie de 110 miliarde de lei, patronii au plătit la stat aproape 45 de miliarde de lei. În anul următor, situația a fost și mai dramatică, fiscul primind în conturile sale doar 22 la sută din ceea ce firma datora statului. În anul 2000, Bere Lichior Mărgineni avea de plătit la stat ca datorii curente 82,5 miliarde de lei, din care nu a plătit decît 18,5 miliarde de lei. Situația ajunge aproape hilară în 2001: datoria curentă a societății era de 96,3 miliarde de lei. La acestea s-au mai adăugat și datoriile din urmă cu tot cu penalități, iar suma totală de plată era de 250 de miliarde de lei. La bugetul statului n-au ajuns decît 8 miliarde de lei, adică doar 8,6% din totalul datoriei curente.
Acesta a fost și anul în care patronii turci au decis ca toate livrările de marfă către furnizori și toate încasările să se efectueze prin firma Edelberg Marketing. Nici una dintre autoritățile statului nu a sesizat creșterea accentuată a datoriilor unei societăți care, de bine, de rău, pînă la privatizare își achita onorabil datoriile la stat.
Situația s-a mai schimbat în anul 2002, cînd autoritățile au pus piciorul în prag și din cele aproape 80 de miliarde de lei datorii curente, firma a reușit să achite 69,4 miliarde de lei.
Ar mai fi de menționat că fabrica băcăuană a făcut cereri de eșalonare a datoriilor la bugetul de stat în două rînduri. În decembrie 1998, în primul an după privatizare, pentru o datorie de 26 de miliarde de lei, și în ianuarie 1999, pentru un debit de 22 de miliarde de lei. Cum fabrica, conform scenariului descris de boss-ul Nida Garipoglu în scrisoarea sa către Nazmi Dogan, nu și-a respectat graficul de eșalonare, cele două facilități de plată oferite de statul român au fost pierdute, iar societatea băcăuană s-a afundat din ce în ce mai mult în datorii. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns