La Bucuresti s-a lansat, cu mare pompa, primul manual despre istoria comunismului tiparit pe furis de editura Polirom. De ce nu Humanitas, doar se cunoaste admiratia extatica a domnului Liiceanu pentru un anume personaj… dar sa trecem! Istoria comunismului ar fi trebuit sa faca de multi ani parte din programa scolara obligatorie a ultimei clase a scolii generale. Asta însa presupune ca istoricii, eventual chiar Academia Româna, sa elaboreze o programa care sa fie pusa în discutia specialistilor, apoi sa se organizeze un concurs la care sa se prezinte mai multe manuale alternative, în sfirsit editura, sau editurile care au cistigat licitatia sa tipareasca manualele. Eu as vrea sa vad un manual scris de acad. Al. Zub, sau de Ioana Boca, nu unul scris „cu voie de la securitate”, asa cum se trag focuri de arma cu stire de la politie în cunoscuta piesa a lui Caragiale!
Pericolul pe care-l prezinta un asemenea manual este foarte mare. A deforma istoria recenta este mult mai rau decit a o ignora. Nu am vazut manualul, dar iata ce informatii am:
Autorii sint doi profesori necunoscuti, unul de la o scoala generala din Bucuresti, altul de la un liceu din Orsova, un cercetator de la CNSAS, institutie tot mai contestata pentru felul în care transforma dosarele de securitate în instrumente de santaj politic, sau de discreditare, doi membri ai celebrei comisii Tismaneanu, care au contribuit la redactarea acelui document infam care scoate poporul român si biserica drept vinovati pentru crimele comunismului. Cum au fost selectati, de catre cine, de ce ministerul a dat girul sau acestor autori care pot fi foarte buni, dar acest lucru trebuia sa rezulte dintr-un concurs? De ce editura Polirom? Cine a finantat? Ce cauta la lansarea manualului ambasadorul Tarilor de Jos în România si directorul Fundatiei Konrad Adenauer? Cine i-a dat „sarcina” domnului Stelian Tanase sa faca „referatul” care confirma caracterul stiintific al manualului? Domnul Marius Oprea, presedintele IICCR, spunea ca se respecta indicatii ale UE. Bine ca nu ale URSS!
Daca privim cuprinsul manualului, constatam citeva greseli majore, care probabil sint amplificate în text. Astfel, trecerea la comunism este marcata, ca-n epoca de aur, prin 23 august 1944, cind de fapt putem vorbi despre abolirea completa a democratiei abia la 30 decembrie 1947, cind ultimul si cel mai autentic garant, Majestatea Sa Regele Mihai I, este detronat si exilat. Actul de la 23 august a fost un act eroic al Regelui, prin care acesta nu „a dat tara pe mina comunistilor”, ci a scurtat razboiul cu sase luni, intrind în marea coalitie antifascista, fara sa stie ca „aliatii” din Anglia si SUA îl vor trada. Manualul vorbeste despre „demografia politica” a PCR, dar vorbeste si de rolul evreilor, al rusilor, al ungurilor etc. în „implementarea” comunismului la noi? Este acest regim „ilegitim si criminal” un produs al sufletului si mintii românilor? În capitolul 11, intitulat „Rezistenta si disidenta în timpul regimului comunist” este eludata rezistenta întregului popor, de-a lungul întregii perioade, la comunism, exagerindu-se fenomenul de „disidenta” care de multe ori era doar o expresie a luptei pentru putere, ca în cazul Lucretiu Patrascanu. În sfirsit, în acesti ani totusi românii au trait si au creat, avem literatura, teatru, muzica, arta plastica, stiinta, sport, industrie, constructii de orase sau baraje, de sosele sau giganti industriali, nu sintem o tara iesita cu totul din rindul lumii. Nu se vorbeste despre „rezistenta prin cultura”, concept de altfel ironizat de securitate. DVD-ul care însoteste manualul probabil are programul de televiziune de doua ore, demonstratiile omagiale, cintece pionieresti, dar ar trebui sa aiba si înregistrari cu Nichita Stanescu ori Amza Pelea, si spectacole cu „sopirle”, iar „mostenirea” de dupa 1989 nu sta doar în faptul ca taranii beau la crisma în timp ce soldatii le salveaza bunurile de la inundatii, poate mai elocventi ar fi citiva politicieni…
În sfirsit „bomboana de pe coliva”, cum se spune: citeva zeci de profesori vor fi „instruiti” cum sa predea acest atit de „gingas” obiect, ca nu cumva, Doamne fereste, sa se faca „greseli ideologice”! Iata-i si pe actualii „propagandisti”! Ce-ar fi sa existe, totusi, un capitol cu portretul-robot al unui „activist de partid” si cu portretul-robot al unui „securist”? Poate astfel elevii ar recunoaste mai usor „mostenirea” comunista…
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns