O jucarica stricata

Mi-e si mila sa mai scriu despre premierul Boc. In fond, politicianul nu e decit o masina de spus vorbe fara rost pentru a nu spune ca sta degeaba.

Faptul ca este disperat ca si politician, ca si-a pierdut orice farima de credibilitate, ca aplica orbeste ordinele primite de la Cotroceni nu-l scuteste, insa, de responsabilitatea faptelor sale si nici de critici pentru lipsa sa tot mai deasa de logica din declaratii.

Declaratia de ieri, din plenul Parlamentului, sfideaza, insa, nu doar logica ci si bunul simt, in cazul in care vreun politician ar avea asa ceva. „Scopul moţiunii de cenzură este blocarea recuperarii de catre bugetari a 15% din salariu” – a declarat premierul Emil Boc.

Nu spun ca legea salarizarii este buna sau rea, nu spun ca motiunea de cenzura este binevenita sau, dimpotriva, nu-si are rostul.

Vreau doar sa aduc in discutie lipsa de logica din declaratia premierului. Pentru ca, in conformitate cu legea pe care Guvernul isi asuma raspunderea, salariile vor creste cu 15 la suta dupa ce in vara au scazut cu 25 de procente.

Practic, va fi o scadere si nu o crestere pentru ca se va legifera taierea lefurilor la milioane de bugetari pe motivul ca lefurile lor sint un atentat la siguranta nationala.

Or, daca motiuniea trecea si legea era respinsa, conform actualei legislatii, de la 1 ianuarie 2011, lefurile bugetarilor ar trebui sa revina la valorile de dinainte de taiere.

Din punct de vedere logic, premierul Boc greseste. Din punct de vedere moral este o aruncare a raspunderii pentru esecul gestionarii crizei pe umerii Opozitiei. Din punct de vedere politic, este o realitate româneasca: noi guvernam, noi sintem perfecti si anticomunisti, voi n-aveti decit sa va descurcati, nu ne intereseaza cum.