O mentalitate care ar trebui să dispară

Moda „aragazului cu patru ochi” continuă să facă ravagii

Ochelarii continuă să fie pentru majoritatea tinerilor subiect de bîrfă și de comentarii, de parcă cineva i-ar purta așa, de moft, și nu de nevoie. E și normal, din moment ce de mici ni se insuflă un cult anti-ochelari, anti-aragazelor cu patru ochi. Nu e de mirare că sînt tineri care, deși trebuie să poarte ochelari, nu-și cumpără. Știu ei bine reacția societății contra cei cu deficiențe în vedere: este izolat sau exclus din unele grupuri, este arătat cu degetul, este definit drept „tocilarul”, timidul, urîtul. Dar și mai penibil se simt cînd merg prin magazine și nu văd prețurile, cînd nu văd la tablă, cînd copie aiurea din caiet, cînd citesc mai greu un text, cînd nu-și recunosc prietenii pe stradă și trec pe lîngă ei, cînd se împiedică, cînd se încruntă să vadă un film. Îndură toate acestea pentru a nu purta ochelarii, adevărați monștrii ai frumosului. Să nu devină „ochelariști”. Dragoș Hanu spune: „Nu consider că a purta ochelari e ceva de speriat. E o deficiență a ochilor. Asta nu împiedică ca fața unui baiat sau unei fete să devină asemănătoare unei «Betty». Recunosc că o fată fără ochelari este totuși pe placul baiețiilor decît cele cu ei. Totuși, dacă își găsesc o ramă drăguță, pot avea oricînd un prietenă). Au toți au cam aceleași șanse de cuplare”.

Totuși nu totul e așa roz cum zice el. Nu toți băieții sau fetele gîndesc la fel. Ideea este că a purta ochelarii, nu e chestie de chef sau nu, e ceva obligatoriu, pentru a nu avea alte probleme mai grave. Purtarea lor duce atît la stagnarea bolii, iar, în unele cazuri, la o remediere a deficienței. „Eu am nevoie de ochelari, dar mi-e rușine să-i port, pentru că se uită toți la mine! Rîd de mine și cînd îi am și cînd mă chinui fără ei, mai ales colegii. Mereu te trezești cu observații din partea lor. Și, cel mai supărător lucru, e cînd te imită”, povestește Alina Maftei, care nu poate avea o viață normală din cauza cîtorva tineri, care habar nu au cum este să nu vadă lucrurile neclar sau distorsionat.

Am întrebat și o adolescentă care tocmai și-a cumpărat ochelari, să văd ea cum resimte „gura lumii”: „Eu am vrut ochelarii pentru că mă durea îngrozitor capul și ochii și nu puteam învăța nimic. Adevărul este că e greu să te obișnuiești cu ideea că trebuie să-i porți, mai ales cînd știi prin ce chin au trecut alții ca tine. Prietenii au avut un șoc destul de mare cînd m-au văzut cu ochelari, mi s-a spus că par mai schimbată, mai matură. S-au obișnuit acum cu mine așa și mă întreabă mereu de ei, cînd nu îi am la mine.”, mi-a răspuns Livia Liță.

Oricum, acum a devenit o modă să porți ochelari de formă, fără a avea strictă necesitate. Uitați-vă la vedete! Au apărut și lentilele de contact, unele pentru amuzament: roșii, negre, albastre, cu ochi de pisică sau cu dolărei pe ele, pentru a ieși în evidență. Deci cam totul e posibil. Așa că nu trebuie să te rușinezi în fața gurilor rele și să nu ai grijă de sănătatea ochilor tăi. Și la urma urmei, nu ei suferă că nu văd bine, ci tu. (Andreea CEASĂR)