… O, mores!

*Capcanele vieții de student (4)

Să presupunem că, astăzi, organizațiile și moravurile politice nu mai sînt atît de active și primejdioase, ca în trecut. Deși massmedia relatează mereu inițiative și reorganizarea unor asemenea manifestări extremiste. De parcă nu ne-ar fi fost de-ajuns dictaturile antebelice și lunga noapte a comunismului, înlocuită printr-o discutabilă democrație de tranziție prelungită. Există deja în țara noastră un pol politic de stînga, bine conturat, care s-a impus, ca urmare a unei „revoluții” neterminate, și un pol de dreapta care încearcă să se impună luptînd cu tarele morale ale vechii societăți, (încă) prizonieră a mentalității comuniste.
în perioada revoluționară ’89 – ’90 studențimea româna și-a „luat rația de libertate” și, prin manifestările prelungite din Piața Universității, și-a dovedit rolul și importanța politică de „segment” al societății civile, înfruntînd vechile capcane comuniste sau legionare, la fel de periculoase ca în trecut. în contextul noilor condiții social-politice – cu totul diferite de cele antebelice – tineretul studios nu poate sta indiferent față de aceste moravuri prelungite și viciate ale recentei societăți comuniste. Personal, n-aș pleda pentru o abținere totală față de evenimentele și luptele politice, mai ales cu prilejul alegerilor electorale și schimbărilor de guverne. Studențimea trebuie să participe în cadrul formelor de luptă ale societății civile, din care face parte integrantă. Nu prin înregimentarea într-un partid sau organizație politică, adevărate capcane pentru tineretul studios.
Bazîndu-se în primul rînd pe cele învățate la cursurile și seminariile din facultate, învățînd din experiența generațiilor anterioare și ascultînd sfaturile adevăraților înțelepți ai neamului românesc, studențimea poate și trebuie să evite asemenea capcane și tentații ale unei vieți aventuriste, incerte, amăgitoare, preferînd parvenirea rapidă printr-un „concurs” de împrejurări sau vedetism.
Momentele cele mai potrivite pentru a-și exprima prin vot voința politică sînt alegerile electorale. Dar nu în stilul lui Coriolan Drăgănescu, urmărind ca „fiu al burgheziei ce se respectă”, să obțină beneficii, pentru că era un înfocat conducător al luptelor tineretului universitar, pentru ca, după alegeri, instalat în postul de poliție, să devină o „canalie ordinară, mișel fără rușine, sălbatic zbir și călău antropofag” care „schingiuiește, zdrobește și măcelărește” tineretul studențesc care protestează pe stradă. Vorba „O, tempora! O, mores!” a lui Cicero, invocată atunci cînd vrem să spunem cît de jos au decăzut moravurile social-politice, nu și-a pierdut valabilitatea. Moravuri care s-au perpetuat de-a lungul regimurilor politice din țara noastră, pe măsură ce tineretul studențesc trecea de sub umbrela U.T.C. la cea a U.S.D. din zilele noastre.
Și dacă aceste considerații livrești nu sînt de-ajuns de convingătoare pentru evitarea unor asemenea capcane, cazurile și situațiile oferite de realitatea zilelor nostre sînt destul de concludente pentru studențimea de azi.
prof. MARIN COSMESCUunem cît de jos

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!