• Alina Popa a intrat în șomaj în 2001, după ce a lucrat la o firmă unde tatăl ei era asociat • anul acesta ea s-a hotărît șă-și deschidă propria afacere pe baza creditelor subvenționate de la AJOFM
Pentru Alina Popa, viața nu a fost deloc ușoară, deși a împlinit doar 33 de ani. De multe ori a fost nevoită să pornească de jos, să se ridice prin munca ei și să cadă din nou. Dar nu s-a dat bătută. A strîns din dinți și acum a pornit propria ei afacere. Ea a devenit primul șomer care a solicitat un credit subvenționat de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău pentru a pune pe picioare o întreprindere.
„Am terminat Liceul de Chimie și m-am angajat ca laborant la fosta fabrică „Partizanul”. Aici am lucrat pînă în 1991, cînd m-am mutat la o firmă care avea ca domeniu de activitate confecțiile de încălțăminte. Am început munca de jos, iar timp am avansat și am fost transferată la biroul de contabilitate. M-am descurcat singură, chiar dacă tată meu era unul dintre acționari. În 1992 m-am mutat la altă firmă, avînd același domeniu de activitate, unde am ținut contabilitatea primară. În 2001, pentru că firma avea datorii și s-a închis, am intrat în șomaj”, ne-a spus Alina Popa.
În perioada cît a beneficiat de îndemnizația de șomaj, Alina s-a înscris la un curs de contabilitate, organizat de o firmă care este autorizată să susțină cursuri de calificare. „Am cunoscut o domnișoară de la AJOFM, care mi-a spus despre aceste credite și m-a îndrumat pentru obținerea documentației. Eram foarte deziluzionată și nu îmi doream decît un serviciu. Eu sînt o fire optimistă și imediat m-am gîndit că pot deschide o afacere în confecțiile de încălțăminte, mai ales că puteam conta pe sprijinul tatălui meu, care are o mare experiență în domeniu. Am așteptat cu înfrigurare să apară normele de acordare a creditelor subvenționate. Tata chiar vroia să vindem apartamentul și să ne mutăm la țară. Cum au apărut reglementările m-am dus la AJOFM și am ridicat documentația”, spune fosta șomeră.
Drumul spre o afacere este presărat cu multe obstacole
Alina Popa s-a înhămat pentru cariera de patron fără să bănuiască măcar greutățile care o așteaptă. Din documentația de la AJOFM a aflat că putea gira la bancă cu valoarea materialelor și a utilajelor în care investea. „Am făcut o listă cu utilajele pe care trebuia să le achiziționez, dar metodologia prevedea ca toate aceste mașini să fie fabricate în același an. Primul obstacol. Dar garanția aceasta nu acoperea decît 60% din cerințele băncii. Așa că a trebuit să girez și cu apartamentul. La început am solicitat un credit de 600 de milioane. Intenționam să aduc utilaje noi din Italia, dar garanția către BCR nu era îndeajuns, cu tot cu apartament. Am redus solicitarea la 400 de milioane, dar nici așa n-am îndeplinit cerințele băncii. Pînă la urmă am primit un credit de 270 de milioane, condiționată fiind de a angaja patru șomeri, pe care să-i țin în muncă trei ani de zile. Alt obstacol a fost faptul că aportul meu trebuia să fie de 10% din valoarea creditului. Din nou am avut noroc cu tatăl meu, care mi-a dat banii. Pentru a putea mișca afacerea am cheltuit peste 60 de milioane. Sediu nu aveam, așa că l-am închiriat. Plătesc 660 de dolari pe lună. Au urmat studiul de fezabilitate, racordarea la curent”, ne-a mai împărtășit din proaspăta experiență de patron Alina.
La toate aceste impedimente s-a adăugat drumul anevoios pe care a trebuit să-l parcurgă pînă la obținerea creditului. Ea a trebuit să întocmească documentația conform normelor, să depună dosarul la Agenție, unde a fost analizat de reprezentanții acestei instituții și de cei ai băncii, care dau avizul. Odată trecut de această „preselecție”, dosarul a ajuns la Comitetului Județean de Creditare, care i-a dat undă verde după ce s-a rezolvat problema garanției.
SC Alizat Bacău, cum se numește firma Alinei, a fost deschisă în această săptămînă. Aici au fost angajate 30 de persoane, dintre care 15 provin din rîndul șomerilor. Contractele au fost deja definitivate, iar firma Alinei Popa a reușit să prindă un contract în sistem lohn cu o firmă italiană. „Producem fețe de încălțăminte. Avem o comandă de 6.000 de perechi pe lună. Italienii aduc materialul și plătesc manopera cu un euro pentru fiecare perche. Venitul lunar al firmei, pentru început, este de 6.000 de euro. Chiar dacă aducem valută în țară, din partea statului nu avem nici un sprijin, spune fosta șomeră.
Chiar dacă îi sfătuiește pe cei care vor să-și deschidă o afacere proprie să renunțe, datorită legilor care nu sprijină în nici un fel inițiativa privată, Alina Popa a arătat că, prin muncă și luptă, roata vieții se poate întoarce. Totul combinat cu puțin noroc și sprijin moral din partea celor dragi. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns